Si ma gandesc la probleme care nu privesc interesul personal, interesul de partid ori alte interese de genul asta.
Stiu ca e greu de definit, dar poate ar fi bine sa ne gandim la interesul public si la nevoile pe care le are acesta.
Ca sa fie cineva primul care da cu piatra in balta, eu m-as gandi la lucruri foarte practice:
1. Analiza modului in care institutiile statului functioneaza si se raporteaza la cetateni (aici se pot include si politicile fiscale, de asistenta sociala, judiciare, etc.). Nu neaparat filosofica, ci pragmatica. Unde e nevoie de oameni? Unde e birocratie excesiva? Se pot testa programe de debirocratizare (scuze, nu stiu daca exista cuvantul). E posibil un astfel de proces? Cat ar putea dura? Ca mie imi pare o solutie interesanta. In management se practica des. Intelegi ce se intampla, testezi solutii, aplici solutiile bune la scara larga.
2. Orientarea cadrului legislativ in concordanta cu schimbarile de mai sus. Monitorul Oficial ar trebui obligat sa faca variante consolidate ale legilor, iar legile ar trebui oferite gratuit oamenilor. In toate variantele posibile. Pentru ca ele stau la baza oricarei societati solide. La noi, sunt doar obiect de ciupeala.
3. Definirea identitatii Romaniei pentru cei care nu stiu cine suntem si care e ideea cu tara asta. Aici putem include tot felul de teorii, dar practica spune ca romania ar trebui perceputa din afara ca o tara in care se intampla ceva. Croatia e tara in care mergi in vacanta, Egiptul e tara piramidelor, USA e tara visului american, Finlanda e tara lui Mos Craciun, etc.
Si idei ar mai fi multe. Dar hai sa ne limitam la primele trei lucruri fara de care nu se poate face nimic altceva.
Problema nr. 1. - IMBUNATATIREA CONTINUÃ A CADRULUI LEGISLATIV prin supunerea spre analiza si imbunatarire autoritatilor si asociatilor de profesionosti in domeniu, de liberalizare a dreptului de initiativa legislative, prin reponsabilizarea aplicantilor in vederea identificarii şi documentarii posibilelor imbunatariri şi a neconcordantelor legislative.
Problema nr. 2. - GESTIONAREA SI VERIFICAREA RIGUROASA A MODULUI IN CARE SUNT CHELTUITI BANII, prin constituirea de comisii tripartite formate din specialisti desemnati de acestia.
Problema nr. 3 - Introducerea in cadrul orelor de dirigintie a unor teme de studii obligatorii privind responsabilitatea sociala, etica, drepturile şi obligatiile pe care le au in viata atat ca copil cat si ca adult cu aplicatii specifice, pentru a dezvolta cat mai bine aptitudinile care să sustină dezvoltarea continuă a attitudinii necesare pentru "RESPONSABILITATE ªI IMPLICARE" ori de cat ori este cazul.
1. Eliminarea – in cea mai mare parte – a ajutorului social.
Compasiunea – ca trasatura personala este importanta; desi cei mai multi simtim compasiune din cand in cand sau numai fatza de anumiti oameni. La nivel de Stat, insa, aceasta compasiune se materializeaza in “ajutor de stat” (sensul cuvintelor graieste de la sine)… Si nu e bine! Cine afirma ca are compasiune nu poate tolera injustitia – si injustitia se manifesta la fiecare nivel social, dar mai ales in cazul asistatilor social. E important ca oamenii sa nu fie dependenti financiar de Stat pentru ca numai astfel pot fi independenti, pot alege liber… Oamenii trebuie sa fie atrasi in participarea la propria bunastare, nu manipulati in scopuri politice.
Compasiunea la nivel de Stat nu e buna pentru ca s-a ajuns in situatia in care o categorie de oameni are in grija o alta categorie (ceea ce exclude libertatea acestora din urma in si mai mare masura)! Guvernatii isi aroga meritul de a-i avea in grija pe cei mai putin descurcareti (sa zicem asa); ei castiga capital politic (mare numarul asistatilor social, mai multi ani la carma tzarii). Dar guvernantii nu fac decat sa imparta acest ajutor social, pentru ca banii sunt ai altora. Altul e grupul care ii are in grija pe cei care nu se pot ajuta singuri (sau nu sunt incurajati sa se ajute singuri) - dar cine are interesul sa trambiteze asta?! Guvernantii iau de la alt grup pentru a oferi... Cine castiga aici? Numai guvernantii: ani si ani in fruntea tzarii; ani si ani salarii mari etc.
Guvernantii au “prins miscarea” (de fapt, a fost arhi-folosita in regimul comunist): unii sunt obisnuiti sa astepte sa li se dea, pentru ca n-au viziune, pentru ca nu ii intereseaza decat hrana pentru azi… E usor sa primesti fara sa oferi ceva in schimb!
Totala dependentza a unora fatza de Stat nu face decat sa mentina aceasta tzara la un nivel minim de progres! Acesti oameni de care Statul “are grija” isi pierd, practic, libertatea si chiar le sunt afectate abilitatile.
Reprezentantii Statului isi doresc mai multi cetateni dependenti de ajutoarele financiare oferite, nu doresc sa incurajeze cetatenii sa se descurce singuri! Initiativa privata incurajata ar insemna migrarea capitalului politic catre cei “de dreapta”…
2. Partide constituite din oameni care au – cu adevarat – convingerile mentionate in doctrina.
Nu avem decat partide de centru-stanga, centru-dreapta, adica ceva de genul hopa mitica_cade-n fund si se ridica! Cu alte cuvinte: nu suntem fierbinti, nu suntem nici reci. Suntem calduti! Si aceasta nu inseamna "moderati", inseamna "indiferenti".
3. Incurajarea – reala – a initiativei private: mici intrepreprinzatori, inventatori etc.
Birocratia e atat de crancena incat multi inventatori renunta sa-si mai breveteze rodul mintii iar un intreprinzator, inainte de a incepe efectiv activitatea – deci drumul spre profit – cheltuieste tot capitalul social (minim necesar) numai pt a-si cumpara toate registrele necesare, pt a obtine toate avizele si autorizatiile de pe te miri unde – si pt fiecare stampila pusa de un functionar al statului scoate bani si iar bani… Plus ca mai are si investitiile aferente activitatii! Si cand sa intre pe profit, hop si inginerul Pogea cu forfecatul lui! “Pai, ce? Nu-i mai bine cu ajutor social? Nu te doare capul si esti in grija noastra!”
trope_doi, cred că exageraţi în cele expuse mai sus. ªi mai cred că o faceţi voit, doar pentru a îngroşa o anume tuşă.
Ajutorul de stat, sub diverse forme, nu este o invenţie românească. Există cu adevărat persoane care nu se pot descurca singure, care ar pieri fără acest ajutor. Exemple veţi găsi destule.
Desigur, politicile fiscale sau de altă natură ar trebui revizuite, dar să nu cădem în păcatul de a crede că tot românul ar putea găsi în mica întreprindere soluţia salvatoare.
E posibil sa para exagerat, dar ideea centrala ramane: omului caruia i se propune sa traiasca din ajutorul de la stat nu va fi niciodata motivat sa incerce a se desprinde din situatia in care ajunge fara voia lui.
Din experienta castigata in zilele si noptile cand am umblat prin zonele sarace ale tzarii cunosc ca sunt o multime de oameni care nu au decat sansa ajutorului de la stat (si - culmea! – la acestia ajunge greu acest ajutor, sau nu ajunge)… Nu la acestia ma refer, ci la aceia care pot, dar nu vor – am o multime de exemple! Cateva replici primite de la cei care vor ajutor de la stat: “De ce sa ma angajez acum? Imi bag dosar la somaj, apoi mai vad” – absolvent de liceu caruia i s-a oferit un loc de munca. “Ma angajez dupa ce termin somajul” – replica somerului in plata caruia i se ofera un loc de munca. O multime de someri primesc repartitie de la agentia pt ocuparea fortei de munca dar merg la angajator si il roaga sa ii scrie ca… “nu corespunde” (pt a primi in continuare ajutor de somaj – si intre timp amenajeaza locuintele oamenilor, castigand o multime de bani fara a plati impozit). Cereri facute la primarii pt ajutor de incalzire, iarna – si prea multe familii au castiguri “la negru”; n-ar trebui sa ceara acesti bani care ar putea fi de folos celor care au cu adevarat nevoie.
Se extinde prea mult “aria ajutoarelor de stat” – la aceasta ma refer in primul rand. Si incepe sa semene cu ceea ce a fost inainte de Decembrie 1989 (si asta nu vreau): uniformizarea “paturii de jos a populatiei”… Inainte vreme nu exista “patura de jos”, azi pare ca se tinde la eliminarea “paturii mijlocii”… Acum “ajutorul de stat” e regula, atunci regula era “salar obligatoriu”, adica un loc de munca – chiar cu riscul producerii de stocuri!
Statul n-ar mai fi nevoit sa imparta asa multe "ajutoare" daca s-ar deranja cineva sa dezvolte anumite zone ale acestei tzari. Sunt oamenii care s-au unit in asociatii si au cerut (si obtinut fonduri europene) pt amenajarea unui curs de apa care, la ploi abundente, inunda gospodariile. S-au descurcat fara stat pentru ca au fost incurajati sa faca aceasta, pt ca au avut informatii… Iar reprezentantii primariei striga ca nu e treaba institutiilor Statului sa intretina si sa curete albiile paraurilor / raurilor!
Reprezentantii statului trebuie sa ofere informatii despre cum pot oamenii sa se ajute singuri! Decat fluturasi cu “votati pe X” mai bine si-ar cheltui banii oferind informatii care pot folosi cuiva (si, sub “votati pe X”… explicatii despre cum se pot ajuta oamenii singuri). Cateva seminte ar putea cadea pe sol fertil.
Mdeh! Sufar de angoasa metafizica si… visez cu ochii deschisi la o societate in care oamenii se ajuta singuri – ca tot scria cineva pe undeva ca nu visez!
avocatnet.ro explicăm legislația
Daniela Vorovenci 
roxana222 
romanianwarrior