Limitele Hotararii AGA ptr SRL

"Art. 70(1). - Actele de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi comerciale pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societăţii adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actului constitutiv al societăţii, nefiind necesară o procură specială şi în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie încheiate în formă autentică."


Administratorul unei societăţi comerciale, abilitat prin actele constitutive ale societăţii este singurul reprezentant legal al entitatea juridică în raporturile cu terţii. Imputernicitul nu are aceasta calitate De reprezentat legal ci de reprezentant conventional

De regula nu mai raspund pe unde s-a raspuns deja si s-a raspuns bine, dar aici simt nevoia sa intaresc cele spuse, pentru ca bag de seama ca nu va sunt limpezi.

Art. 70 (1) a venit ca o consecinta logica. De fapt, chiar inainte de afi fost scris "a la proasta" prin lege (cum imi place mie sa spun) interpretii legii, mai luminati, sustineau deja ca administatorul (reprezentantul legal) nu are nevoie de o procura autentica
Nefiind dotata cu creier si cu maini care sa semneze, persona juridica gandeste cu creierul unui Gheorghe si semneaza cu mainile lui, adica mai frumos spus (si nu asa ca-n piata cum ma mai exprim eu pe aici) " isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale. Actele juridice facute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sint actele persoanei juridice insasi" (cum zicea deja inca de prin '54 art 35 din Decretul 31/1954).

De ce sa mai dam lui Gheorghe Administratorul o noua procura ca sa faca ceea ce scrie deja prin Actul Constitutiv si prin lege ca poate sa faca? (acolo sunt deja stabilite puterile lui, acolo ni se povesteste deja ca al lui si nu al altuia este creierul cu care gandeste si se exprima persoana juridica X).

Dar daca o alta persoana, Vasile, care NU este reprezentant legal al persoanei juridice ar merge sa incheie el un act autentic in numele persoanei juridice, atunci acesta ARE nevoie de o procura autentica. El nu mai e un reprezentant legal, ci un reprezentant conventional. (nu mai scrie pe nicaieri cine e Vasile asta). Si atunci ne intoarcem iarasi la simetria formelor: act autentic - procura autentica.

romascanu a scris:

Nefiind dotata cu creier si cu maini care sa semneze, persona juridica " isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale. Actele juridice facute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sint actele persoanei juridice insasi" (zicea deja Decretul 31/1954).

=D> =D> =D>

Dar de ce trebuie persoana dinafara societatii sa fie imputernicita neaparat printr-o procura autentica, daca asociatii societatii in adunare generala hotarasc de comun acord sa imputerniceasca o alta persoana pe care o identifica cu toate datele acesteia si, in hotararea AGA precizeaza exact puterile pe care le confera acestui imputernicit ,mandatul acestuia si limitele sale, hotararea AGA fiind practic tot un fel de procura dar sub semnatura privata. De ce sa impunem forma autentica daca societatea prin hotararea AGA este de acord sa imputerniceasca o persoana sa faca anumite acte in numele ei, imputernicind-o expres in acest sens. Eu nu stiu nici un text de lege care sa precizeze expres ca terta persona trebuie imputernicita prin procura autentica mai ales cand legea nu mai cere nici ptr reprezentantii legali ai societatii forma autentica a procurii la incheierea actelor de dispozitie ce urmeaza a fi perfectate in forma autentica. Argumentele date de dvs pana acum nu mi se par edificatoare si nu la baza un text expres dat de lege referitor la problematica discutata.

... Daca eu as spunea acum: "o iau pe autostrada si sosesc in vreo 2 ore", nu e oare implicit ca luand-o pe autostrada merg cu masina, chiar daca masina nu apare in mod expres in afirmatia mea?

La fel e si cu legea. Nu spune chiar totul, ii cere si cititorului ei sa colaboreze umpland o serie de spatii goale. Ar fi groaznic daca ar exista un text expres pentru tot ceea ce cititorul ar trebui sa inteleaga.

Daca ar fi spus chiar totul n-am mai fi avut nevoie de anii in plus de scoala pentru a deveni cititorii avizati ai legii. Ne-ar fi ajuns cat stie bunica mea, despre care ziceam deunazi, printr-un topic de pe-aci, ca stie si ea carte cat sa citeasca sarbatorile in călindar, sa-nsemne ouale de sub closcă si să numere randurile de pe arie.

Cand legea vrea sa ...corecteze previziunea gresita, face precum autorul povesti lui Pinocchio, care incepe asa:
"A fost odata...Un împărat! vor spune repede micii mei cititori. Nu copii, ati gresit! A fost odata o bucată de lemn."

Dar bucata de lemn din povestea asta nu inlatura toti imparatii din celelalte povesti.

Ca atare, atunci cand spuneti ca

Florycel2009 a scris:

legea nu mai cere nici ptr reprezentantii legali ai societatii forma autentica a procurii

...nu inseamna ca n-o mai cere si altora, care nu sunt reprezentanti legali ai societatii.

Pentru ca in alta "poveste" scrie ca:

Art. 58. - Pentru autentificarea unui act, notarul public verifică şi stabileşte, în prealabil, identitatea părţilor.
Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică.
(legea 36/1995).