Amortizarea accelerata

Entitatile amortizeaza imobilizarile corporale utilizand unul din urmatoarele regimuri de amortizare:
a) amortizarea liniara realizata prin includerea uniforma in cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu numarul de ani ai duratei de utilizare economica a acestora;
b) amortizarea degresiva, care consta in multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu un anumit coeficient, caz in care poate fi avuta in vedere legislatia in vigoare;
c) amortizarea accelerata, care consta in includerea, in primul an de functionare, in cheltuielile de exploatare a unei amortizari de pana la 50% din valoarea de intrare a imobilizarii.
d) amortizare calculata pe unitate de produs sau serviciu, atunci cand natura imobilizarii justifica utilizarea unei asemenea metode de amortizare.

Conform art. 24 alin. (6) din Codul fiscal, regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determina conform urmatoarelor reguli:
a) in cazul constructiilor, se aplica metoda de amortizare liniara;
b) in cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al masinilor, uneltelor si instalatiilor, precum si pentru computere si echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniara, degresiva sau accelerata;
c) in cazul oricarui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniara sau degresiva.

Alin. (22) al acestui articol stabileste ca prevederile Legii 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se aplica la calculul profitului impozabil, cu exceptia prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) si ale art. 8 din aceeasi lege.

Asadar regimul de amortizare accelerata se poate utiliza in situatiile prevazute la art. 24 alin. (6) din Codul fiscal.

Amortizarea mijloacelor fixe (metodele folosite) trebuie prevazuta in Manualul de politici si proceduri contabile al societatii. In conformitate cu prevederile art.10 al OMFP 3055/2009 entitatile trebuie sa dezvolte politici contabile proprii care se aproba de administratori, potrivit legii. In cazul entitatilor care nu au administratori, politicile contabile se aproba de persoanele care au obligatia gestionarii entitatii respective.