In primul rand, intrebati ceva despre trauma copilului de 5 ani de a pleca cu tatal sau necunoscut lui alaturi de nevoia de control a dv.
Cele doua chestiuni sunt atat de diferite si de indepartate ca importanta, incat e dificil sa le pui in acelasi alineat.
Oricum ar fi, tatal are doar drepturile din hotarare si dv. aveti doar drepturile din hotarare. Daca scrie in hotarare sa va dea un raport despre unde se duce, cu cine, ce face si cat, atunci aveti dreptul sa ii cereti asta. Altfel, nu.
Pe de alta parte daca dv. sunteti realmente interesata sa faceti lucrurile mai usoare penbtru copil (care il detesta pe tata ca i-a luat tv-ul si nu stiu de ce nu se bucvura ca merge sa vada tv-ul!?) atunci incepeti demersurile dv., inainte sa vina tatal la program.
Contactati un avocat, notificati tatal, aratati-i ca are dreptul sa ia copilul asa cum si copilul are dreptul sa refuze... asa ca, daca el isi vrea dreptul sau, ar trebui sa inteleaga ca acesta depinde de copil in prima faza.
Dupa ce ii prezentati toata procedura legala cu posibilitati si costuri, il invitati in parc cu copilul, a doua zi ii duceti copilul in parc si-i lasati acolo, a treia zi ia el copilul si merge cu el undeva cateva ore. Si nu, nu trebuie sa va spuna unde decat daca si dv. ii spuneti de fiece data unde mergeti cu copilul.
Nu are nicio relevanta unde merge cu copilul, relevant e daca poate avea grija de el, atat. ca e la munte sau la mare, nu face diferenta daca parintele se poate ingriji de copil.
In procesul notificarii, contactati si directia.
Nu inteleg de ce sunt subestimati copii (chiar in varsta de 5 ani) in a avea deja propriile perceptii despre parinti. De ce nu sunt crezuti parintii rezidenti cand declara ca nu le insufla acestora ceva rau despre celalalt parinte. Pur si simplu acesti copii vad multe, asista la scene violente, la cele in care tatal a trimis dupa lucruri si televizor si trec prin filtru gandirii toate acestea. De ce se mira tatal de rezultat cand i-a luat copilului mijlocul de acces la desene si alte emisiuni la care se uita?.
Inteleg doamna ca ati discutat cu copila, ati facut eforturile necesare pentru o noua apropiere de tata. Nu aveti ce sa va reprosati.
V-as sfatui sa solicitati o consiliere la DGASPC pentru a prezenta situatia, a cere sfaturi si a arata ulterior ca ati facut tot ce tinea de d-voastra pentru ca fetita sa se intalneasca cu tatal.