Hartuire dupa 8 ani de la divort

De acord cu opinia colegei de mai sus. Do,mnule adrian1969, daca dv. deveniti subiect de discutie in familia mea despre ce telefoane stresante imi dati, despre amenintari la adresa membrilor familiei si despre santaj si presiune psihologica privind o potentiala sinucidere a dv., asta inseamna hartuire fara doar si fara poate. Si daca vreti au ba sa mergeti la psiholog, nu e treaba mea, insa treaba mea e sa fac demersuri sa imi apar familia. Si asta as face.
Cat despre o instanta... nu stiu ce interpretare dati dv. carei legi, insa nicio instanta nu poate obliga un om sa faca ceva de buna-voie, cum spuneti. Ori e cu dragoste ori e cu sila, de-amandoua nu se poate.

Adrian1969 a scris:

Martonze, am înțeles perfect ce spune doamna, am înțeles ce trebuie să înțeleagă și ea și toți în situații similare, și anume că legal nu are ce să-i facă. Dacă omul a căzut într-o depresie nu e vina lui că e bolnav, mai ales o boală de suflet (psihică). Ce ordin de protecție, și împotriva cui protecție?!?!?! Ce amenințare reprezintă un om care vrea să-și ia viața lui, nu viața altuia. Doamnă, cel mult îl puteți ajuta cu vorbă dulce să-l convingeți și să accepte să-l duceți la un consult psihiatric și apoi la un psiholog bun pentru psihoterapie. Nu prin plângeri la poliție și procese civile și penale puteți ajuta un om bolnav să se vindece și să-i treacă depresia care duce în final la sinucidere. Dacă cauza este o boală care reprezintă o cădere psihică, nu-i de competența poliției și/sau instanței să rezolve problema, aici deja, științific vorbind, este competentă medicina. Eu am mai înțeles și faptul că doamna este îngrijorată ca tatăl copiilor ei ar putea face un gest urât pe care ia nu și-l dorește să se întâmple în realitate..

"Vorba dulce" care o asteapta el este impacarea noastra, a mea si a lui, si continuarea unei relatii, doar pentru ca acum, dupa 8 ani de la divort si in situatia in care a vazut ca desi am plecat cu hainele de pe mine si cu 2 copii, am reusit sa-mi refac viata, am reusit sa am o relatie armonioasa cu actualul meu sot cu care am cumparat si o locuinta. Ar prefera chiar sa locuiasca cu noi, adica eu, copii si actualul sot.
Asta intelege el atunci cand tot imi repeta la infinit in mesaje ca vrea sa ramanem prieteni, si ca daca eu nu accept acest lucru, atat eu cat si copiii vom plati pentru suferinta lui.
Amenintarile cu sinuciderea au fost cam dupa 2-3 ani de la divort, insa daca la inceput ne-am facut griji si eu si copiii, si am incercat sa-l sprijinim moral si sa-l incurajam, iar el a vazut ca scopul pe care il urmarea de fapt, nu a fost atins, a trecut la alt fel de amenintari, mai directe, in care ne spune clar ca eu si copiii vom plati cat de curand pentru suferinta lui. Cum vom plati si ce inseamna "cat de curand" inca nu am inteles.
La divort singurul lui scop a fost sa scape de copiii si sa se asigure ca nu e obligat in nici un fel fata de ei. Nu a putut scapa de pensia de intretinere, dar si in cazul acesteia a facut tot posibilul sa fie cat mai mica, 129 lei pentru 2 copii. Credeti ca in asta este suficient in ati face datoria lui de parinte? Nici program de vizita nu a vrut. Nu a vrut sa aiba nimic de-a face cu copiii, iar acum cand a vazut ca acestia au reusit sa treaca peste divortul nostru si au rezultate bune la scoala, el se mandreste cu ei si sigur ca acum copiii sunt buni si abia acum si-a adus aminte ca a contribuit si el cu ceva la conceptia lor.

gi-jane2 a scris:

eu cred ca ati inteles gresit. Sigur ca nu ii doreste nimeni moasrtea, insa cred ca doamna se ingrijoreaza mai mult de intagritatea ei si a familiei ei.

Exact! Imi fac griji pentru actuala mea familie: copii, sotul si eu.
Ce face fostul sot si cum decide sa-si traiasca viata nu e problema mea.
Si nu cred ca e problema mea si obligatia mea sa ma ingrijesc de el si sa il determin sa mearga sau nu la psiholog.
Deocamdata singura mea preocupare majora este ca aceste hartuiri din partea fostului sot, sa nu-mi afecteze copiii, si sa reusesc in continuare sa le creez atmosfera linistita in casa astfel incat sa duca o viata normala si sa aiba conditii pentru a studia si pentru a-si face un drum in viata, drum la care tatal lor natural nu a avut nici o contributie.
Consider ca sanatatea psihica a copiilor mei si a familiei mele ma priveste in mod direct si este mai importanta decat ceea ce decide sa faca fostul sot cu viata lui.
Deciziile lui il privesc pe el iar pe mine ma intereseaza doar in masura in care au efect direct asupra familiei mele.

Mergeți la poliție și depuneti plangere. Se poate potoli chiar în urma acestei plângeri.

gi-jane2 a scris:

Mergeți la poliție și depuneti plangere. Se poate potoli chiar în urma acestei plângeri.

Initial eram indecisa, apoi am hotarat sa-l blochez si pe facebook si pe telefon, insa el insista si a continuat sa-mi faca rau si sa ma denigreze. Inca nu a anjuns la Maruta, cum se lauda el, insa a inceput sa caute pe facebook persoane care lucreaza cu mine si a inceput sa ma discrediteze in fata lor nestiind ca acele persoane stiau viata mea cu el si stiau si cat de greu mi-a fost dupa divort cu 2 copii si fara nimic.
Astazi a venit o colega de serviciu si mi-a aratat mai multe mesaje trimise de fostul meu sot iar in cateva mesaje o intreaba pe colega mea daca stie si daca eu am spus la serviciu ce fel de om sunt si ce am facut, si cati sufera din cauza divortului meu.
La inceput a complimentat-o si a vrut sa fie sigur ca este ascultat. Apoi s-a recomnadat si i-a dat amanunte despre el si conexiunea cu mine dupa care a inceput povestea cu denigrarea mea.
Stiu ca gura lumii n-o astupa decat pamantul dar totusi cum pot potoli un astfe de om si sa-l fac sa ma lase in pace si sa nu se mai agate de minesa ma denigreze, sa ma ameninte si sa ma hartuiasca pe la toate colturile?

Pt denigrare, calomnii și alte asemenea fapta, va trebui sa va îndreptați către instanţa civila și sa ii cereți daune.
La politie faceți plângere pt amenințări și hartuire. Plangerea trebuie depusa în maxim 3 luni de la fapte.