Mostenitor rezervatar

In afara de apartamentul in cauza, nu mai are nimic.

În legătură cu existența discernământului persoanelor care încheie un act juridic în fața notarului, e bine de știut că notarul verifică identitatea părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținutul actului, semnătura acestora și data înscrisului.
Pentru a lua consimțământul părților, după citirea actului, notarul întreabă părțile dacă au înțeles conținutul acestuia și dacă actul respectiv exprimă voința lor. Exteriorizarea consimțământului se face prin semnarea actului. Una dintre condițiile de valabilitate a consimțământului e să provină de la o persoană cu discernământ. Dacă notarul are suspiciunea sau rezerve în legătură cu discernământul persoanei poate trimite persoana respectivă să aducă o expertiză medico psihiatrică care să ateste faptul că persoana are capacitate deplină de exercițiu sau mai simplu că are discernământ. Notarul este obligat să respingă autentificarea actului adică să dea o încheiere de respingere dacă apar elemente clare care conturează lipsa de discernământ . Lipsa discernământului poate rezulta din comportamentul părților. Cu toate acestea notarul public nu este cadrul medical. Pentru că discernănântul e o stare de fapt spre deosebire de capacitatea de exercițiu care e o stare de drept, se pot ivi situații în care o persoană cu capacitate de exercițiu să fie temporar lipsit de discernământ ( spre exemplu se află în stare de ebrietate) așa cum pot fi situații în care o persoană fără discernământ( spre exemplu dacă suferă de schizofrenie paranoidă) să se comporte normal să aibă momente de luciditate și să înșele vigilența notarului și să treacă drept o persoană fără afecțiuni psihice. Și vorbim aici de persoane față de care nu s-a luat măsura punerii sub interdicție judecătorească. Pentru că dacă s-a luat această măsură este prezumată lipsa discernământului.