Curatorul e necesar pentru tranzactie. Nu ajuta ulterior modul in care parintii administreaza bunurile copilului.
Donatia de azi are influiente in viitor asupra vietii tuturor, asupra mostenirii lasate de fiul dv. si mostenitorilor lasati de el. Ii recomand cu tarie sa consulte un avocat, sa vedeti daca donatia e cea mai buna solutie, daca poate fi facuta cu termen sau sarcini sau daca se potriveste un alt act, o procura de administrare, de exemplu.
Cat despre investitia dv. in imobil, e bine de stiut ca o puteti cere sotilor, ca exista termen de prescriptie, ca investitia dv. in imobil nu va da un drept de proprietate si, deci, de decizie. E bine ca fiecare dintre partile implicate (in afara de minora, ca nu poate) sa isi cantareasca bine optiunile pentru a nu face alegeri ale caror urmari ori efecte juridice nu le cunosc si, astfel, pentru a nu regreta alegerea facuta.
Minorul nu are capacitate deplina de exercitiu si de aceea trebuie sa fie asistat/reprezentat la incheierea actelor juridce chiar daca acestea ii profita.
Pentru a nu exista contrarietate de interese se numeste un curator. Numirea curatorului se face strict pt acel act juridic.
In rest, pentru administararea actelor minorei sau pt dreptul de dispozitie, parintii au calitatea de reprezentanti legali.
Cat despre decizia de a dona, nu stiu daca va fi cea mai buna solutie pt minora si pt viitorul ei. Informati-va, discutati, cantariti toate alternatvele si apoi decideti.
Si eu apreciez ca, in cazul de fata, donatia facuta unei persoane fara capacitate deplina de exercitiu (minorul in cauza), care nu poate intelege si aprecia consecintele unui astfel de act juridic, trebuie privita cu mari rezerve, intrucat este posibil ca mai tarziu, mai mult sa-i dauneze decat sa-i profite aceasta donatie (caci dreptul de proprietate presupune si obligatii, nu numai drepturi).
De ce nu se gandeste sa ii puna o suma de bani intr-un cont la o banca, de care minorul sa beneficieze la o anumita varsta (zic eu, mai bine, decat sa ii puna in carca o cota-parte dintr-un imobil).
Logica acestui act e, de regula, ca tatal sa se asigura ca are unde locui copilul, fara insa a-i dona fostei sotii parte din munca sa. E o struto-camila. Totusi, e important de stiut ca se pot incheia altfel de acte si, mai ales, ca nimeni ulterior nu are dreptul la acel imobil.
Inteleg ca din bunatatea inimii il doneaza toti, insa daca inima intr-o zi nu mai e asa de buna, sanse de intoarcere nu sunt.
in cazul acestul partaj nici unul din soti nu are bani sa-l despagubeasca pe celalalt si nici nu vor sa vanda apartamentul pt. ca amandoi soti sunt de acord ca mama impreuna cu minorul sa locuiasca in el.dar tatal vrea sa se asigure ca mama nu vinde apartamentul ulterior si ca partea lui ii revine minorului mai ales ca cea mai mare investitie in apartament am facut-o eu.
daca ar trebui sa-mi recuperez banii investiti ar insemna proces, bani cheltuiti si nervi .
solutia ar fi ca minorul sa beneficieze mai tarziu de partea donata de tatal si sa dispuna cum vrea de ea.