Plecind de la cazul prezentat in postarile mele “Ordonanta a procurorului de clasare a cauzei” si “Dreptul reclamantului de a refuza sa se prezinte in fata organului de cercetare penala” in zilele precedente, 4 si 6 feb., ma gindesc la o initierea pe internet a unei miscari de reformare a Parchetului si Politiei in sensul celor argumentate in plingerea mea penala impotriva Ordonantei de clasare din dosarul penal pe care il am pe rol.
Am medita si m-am gindit ca lehamitea nu e o solutie.
De aceea, pentru initierea unei discutii pe acesta initiativa, reproduc punctul 4 din plingerea mea penala. Am anonimizat toate referintele la persoane sau institutii.
Daca acest lucru nu va fi ingaduit pe acest forum administratorul imi va atrage atentia si voi sterge postarea, sau o va face el insusi.
4. In ceea ce priveste solutia de renuntare la urmarirea penala, Raportul conchide sec “consider oportuna renuntarea la urmarirea penala, intrucit nu mai exista un interes public concret in continuarea acesteia”, fara nici un comentariu privind: “Raportat la situatia de fapt, avind in vedere continutul faptei, modul si mijloacele de savirsire, scopul urmarit si imprejurarile concrete de savirsire” si nici de unde rezulta aceasta oportunitate a renuntarii.
In ceea ce priveste situatia de fapt, continutul faptei, modul si mijloacele de savirsire, scopul urmarit si imprejurarile concrete de savirsire am comentat mai sus. Ne vom opri asupra oportunitati si a interesului public.
Oare nu exista un interes public? Fiind vorba de interpretare a faptelor balanta poate inclina usor intr-o parte sau alta si intrebarea se pune: ce parte alegem, aparam micul escroc sau aparam societatea? Alegerea a fost facuta. Cum se justifica? Probabil in zilele noastre, cind ne-am obisnuit cu marile tunuri, cu parlamentari, ministri si prim-ministri infractori, am inceput sa gindim: de ce un furtisag al unui mic escroc nu ar fi neglijat, sau chiat privit cu ingaduinta? De aceea e plina piata de escroci, mai mari sau mai mici iar lupta se focalizeaza in principal pe marea coruptie. In schimb, in viata de zi cu zi noi, oamenii obisnuiti, ne lovim insa de mica coruptie. (Am o casa in constructie si vorbesc din propria experienta.) De aceea e sarcina atita a dv. cit si a noastra sa reactionam: si mica coruptie trebuie eliminata, caz cu caz. E o urgenta. Nu numai DNA trebuie sa lucreze.
In acest context, pentru a vedea ca este o atitudine generala de toleranta si nu un caz izolat, adaug (si pot sa documentez) comportamentul curios al politistul de proximitate de la Circa x Politie in acest caz. Acesta a incercat sa-l protejeze pe numitul VV, refuzind sa-mi dea datele de care aveam nevoie (numele de familie), pentru completa plingerea penala, pe motiv de protectie a datelor. A trebuit sa merg in audienta la conducerea Sectiei de Politie pentru depasi situatia de blocaj. Intr-o a doua intimplare, am fost agresat de numitul VV si insultat in fata echipajul de politie, dar nici pina astazi raportul acestuia nu a fost trimis.
E adevarat, valoarea avansului este simbolica si tocmai de aceea apararea interesului public in acest demers iese mai pregnant in evidenta: este singura care justifica oportunitatea prezentul demers. Tocmai de aceea, fara a fi patetic, dintr-un spirit de justitie si din instinct de conservare – ajunge! vrem o societate normala! - , ca membru al societatii civile care considera inacceptabil degradarea actuala a climatului social, considerind ca fiecare caz particular conteaza, declar solemn ca nu voi ceda si voi merge cu acest caz abuziv in fata organelor superioare, pina la CSM si/sau Comisia de abuzuri a Parlamentului.
Trebuie insa sa procedez ierahic si in consecinta va inaintez prezenta plingere solicitind completarea cercetarii penale si a dosarului (a lacunelor mentionate), incadrarea corespunzatoare a faptele reclamate (art. 244 CP) si trimiterea sa in fata justitiei pentru inselatorie.
Cel mai recent răspuns:
hot_oliviu , utilizator
10:38, 8 Februarie 2016