Bunuri dupa casatorie

Buna dimineata!
Va multumesc mult pentru raspuns, la amandoi, poate din afara se vede trist si dezamagitor, cand nici nu am ajuns sa ma casatoresc si sa ma gandesc la divort, cum spune d-l Zoya. Dar eu am divortat, din pacate, dupa 12 ani de sotul meu, tatal fetitei mele si pe propriile puteri, a trebuit sa-mi revin, sa-mi iau din nou o casa si sa zic am fost norocasa ca am impartit cu fostul sot, stand amandoi pe marginea patului, absolut totul de comun acord, lucruri cu care am putut pleca in noua viata.
Dar daca cu fostul sot, timp de 12 ani am avut grija sa evoluam in casnicie, sa ne facem, sa ne luam, prietenul meu n-a avut aceasta grija, la ei fiind o prioritate shoppingul, ratele facute in banca ptr excursii, petrecerile, astfel ca la sfarsitul casniciei lor de 3 ani, s-au trezit ca n-au nimic, in afara de ratele facute si acelea pe numele lui, astfel ca fosta lui sotie, n-a avut nici o responsabilitate atunci cand a plecat. Am ramas noi, respectiv si eu, sa platim prostia casniciei lor, si credeti-ma am tras, salariile fiind impreuna in casa, luand poate si de la gura fetitei mele, pentru ca se spune ca daca iubesti un om, il ei cu greseli si defecte.
De aceea domnul Zoya...cu tot respectul, dar nu pot sa nu ma gandesc sa-mi asigur munca mea , atat cat am putut face in timpul casniciei mele, nu pot sa nu fiu matura si sa stiu ca parintii mei pentru a-mi da tot ce am, au depus un efort, nu pot sa nu ma gandesc ca, cu un copil si avand varsta de 40 ani, m-am datorat bancii pe inca 30 ani, ca sa-i pot oferi copilului meu, un trai decent si frumos, un acoperis deasupra capului.
Nu pot sa nu am maturitatea, dupa un divort la activ in care a trebuit s-o iau singura de la capat, sa ma trezesc peste ani, divortata si sa trebuiasca sa impart cu actualul prieten totul, doar pentru ca n-am avut maturtatea sa ma gandesc acum, ca este un copil la mijloc, ca am deja o varsta si n-as mai avea timp s-o iau de la capat. Am vrut sa detaliez aceste aspecte, ca sa ma puteti intelege de unde frica si poate si precautia aceasta. Mai ales ca si el are un copil, care sta la fosta lui sotie, pentru care logic si omenesc, ar lupta pentru el, mai mult decat ar lupta pentru copilul meu. Credeti-ma ca la prima casnicie, am plecat in viata fara sa stiu macar ca exista asa ceva, fara sa ma gandesc la un divort, fara sa ma gandesc ca voi ramane pe drumuri, pentru ca eram tanara, la inceput de viata, cand visezi sa mori impreuna!
Va multumesc din suflet doamna Anda pentru intelegere!

Ma rog, eu am alta viziune asupra vietii si asupra casatoriei. Dar nu asta e problema. Problema este ca ba ati luat de la gura copilului, ba vreti sa-l protejati, ba va inhamati la datoriile viitorului fost sot, ba vreti sa conservati ce ati strans pana acum ... Nu prea stiti exact ce vreti. Asa ca doamna Zoya, care a fost casatorita din dragoste si a castigat intotdeauna cam de 10 ori mai mult decat sotul insa nu si-a pus problemasa-si conserve bunurile, va sfatuieste sincer sa nu va grabiti cu casatoria daca aveti in suflet asa o furtuna. Familii frumoase exista si fara certificat de casatorie. Nu sunt adepta concubinajului insa nu pot sa ignor faptul ca exista cupluri necasatorite mult mai frumoase si mai armonioase decat unele cupluri casatorite. Pana la urma, daca nu priviti casatoria ca pe un sacrament/taina, adica nu ii acordati importanta necesara dpdv religios, nu ii vad rostul in aceasta situatie.

Multumesc frumos pentru sfat!