Am un credit in derulare la banca A in valoare de 730 lei (acesta fiind gradul maxim de indatorare conform salariului meu). Mai am 2 ani jumatate de plata la el.
Sotul meu a contractat de curand un credit de nevoi personale la banca B avand rata de 1400 lei, pt care banca mi-a cerut sa semnez .
(din pacate am semnat cu ochii inchisi fara sa citesc contractul. Singura intrebare pe care am pus-o functionarei bancii a fost: daca se intampla ceva cu sotul meu, voi prelua eu ratele? Mi s-a zis ca nu.)
Am incercat sa fac o refinantare la banca A pt a-mi micsora rata si dupa consultarea la biroul de credit am aflat ca sunt coplatitor la creditul sotului meu desi eu nu am adus nici un document care sa ateste venitul meu si nici nu este mentionat in contract venitul meu.
In momentul semnarii contractului la banca B eu eram deja in concediu de crestere a copilului cu o indemnizatie de 1200 lei.
Cum pot sa fiu coplatitor la al doilea credit din moment ce am atins deja gradul maxim de indatorare cu primul credit?
Daca sotul meu va fi in incapacitate de plata, suma ratelor mele va fi de 700 + 1400 = 2100 lei (ceea ce depaseste cu mult venitul actual de 1200 lei. In momentul in care ma voi intoarce la servici nici atunci nu voi putea sa acopar suma de 2100 lei, nu am salariul asa mare).
Are voie banca B sa ma bage coplatitor din moment ce nu mi s-au verificat veniturile si nici n-am adus nici un act (adeverinta de la vechiul loc de munca sau decizia de intrare in c.c.c.)?
Are voie banca sa-mi verifice veniturile la Anaf fara acordul meu ? (Eu nu mi-am dat acordul).
Pot sa contest in vreun fel contractul pe care l-am semnat? Apare doar ca sunt coplatitor si locul de munca dinainte de intrare in c.c.c., venitul meu nu este mentionat nicaieri.
In baza acestui articol, datoria e comuna. Banca a vrut sa se asigure ca stiti de credit, ca sunteti de acord cu contractul incheiat de sot si mai ales ca il veti plati impreuna.
Datoriile comune ale sotilor Art. 351
Sotii raspund cu bunurile comune pentru:
a) obligatiile nascute in legatura cu conservarea, administrarea sau dobandirea bunurilor comune;
b) obligatiile pe care le-au contractat impreuna;
c) obligatiile asumate de oricare dintre soti pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin insusirea, de catre unul dintre soti, a bunurilor apartinand unui tert, in masura in care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale sotilor.
Pt ce anume a contractat sotul acest credit , pt nevoile lui personale sau pt ceva ce folositi amandoi ?
Daca viitoare veti fi mai atenta si veti citi contractele inainte de a le semna.
Contractul a fost luat pt nevoile lui personale.
Am inteles legea de mai sus, dar totusi e corect ca banca sa-mi atribuie niste obligatii financiare pe care eu (personal)nu as putea sa le indeplinesc niciodata?
Daca rata sotului + rata creditului meu nu ar fi depasit gradul meu maxim de indatorare as fi inteles, dar aceasta a doua rata este cat viitorul meu salariu dupa ce voi iesi din c.c.c.
Daca sotul meu ajunge vreodata in incapacitate de plata, eu ar trebui sa-i preiau rata, dar eu deja am o obligatie de plata cu prima banca.
Iar obligatia de plata de la a doua banca nu o voi putea indeplini din moment ce eu platesc rata la primul credit.
Venitul sotului meu este suficient cat sa acopere rata lui, de ce banca a trebuit sa ma bage coplatitor? Nu era suficient ca am semnat toate paginile contractului? De ce a trebuit sa stipuleze ca sunt coplatitor ?
Din ce stiu (sper ca e corect), coplatitor inseamna sa contribui la plata ratei. Pentru acest lucru trebuie sa te incadrezi cu venitul.
Este un pic de ipocrizie să semnezi un act, de bună voie și nesilită de nimeni și apoi să te plângi că banca a acceptat asta, deși, din anumite considerente, poate că nu ar fi trebuit.
Doamnă, coplătitor sau garant, oricum ați fi garantat pentru îndeplinirea obligațiilor de plată ale soțului.
salariul încasat de soț este bun comun, acesta este principalul motiv pentru care o bancă ia și celălalt soț ca și coplătitor. Un altul ar fi că, în caz de executare silită nu mai sunt nevoiți să ceară partajul bunurilor comune dacă au debitori pe ambii soți.
Dacă ați acceptat, din motivele dumneavoastră personale, să îl garantați pe soț să își finanțeze nevoile personale din credit la bancă, este doar problema dumneavoastră, nu și a băncii. fără semnatura dumneavoastră, banca nu ar fi acordat creditul. ok?
Credite bancare
samina
Buna seara,
Va deranjez cu o intrebare legata de credit bancar
Sotul meu are doua credite bancare, de nevoi personale, fara garantii imobiliare si fara ca ... (vezi toată discuția)
Divort si partaj
olive_ro
Buna,
Rog raspuns la urmatoarea situatie. Sunt casatorita de 8 ani, fara copii. In momentul de fata sotul solicita divortul, iar actiunea de partaj se va ... (vezi toată discuția)