Ahaaa, deci oricare sentinta pentru care legea prevede explicit "fara cale de atac", adica hotarare prin care se dezinvesteste cf. art. 370 (1) din CPP, care concomitent nu pare sa insemne fara cale de atac extraordinara, ci doar ordinara, din moment ce se poate face contestatia in anulare impotriva unei hotarari fara cale de atac, cf. Decizia nr. 5/2015 a ICCJ.
Motivatia ICCJ pare aberanta dar facem abstractie :) In motivare a retinut ca procedura admisibilitatii in principiu cf. art. 341 din CPP nu are legatura cu art. 342 din CPP. Deasemenea obiectul initial nu pare sa aiba legatura cu obiectul stabilit in final in Decizia 5/2015 a ICCJ, dar... hotararea e hotarare :D
EDIT: de fapt acum imi dau seama de ce ICCJ a exclus din motivare art. 342 (4) din CPP, pentru ca-i incurca socotelile "Sentinta data in contestatia in anulare este supusa apelului, iar decizia data in apel este definitiva"... asta inseamna ca motivarea reala e alta. Trebuie sa mai citesc...
Multumesc. Deci intr-adevar, instanta cand se dezinvesteste, pronunta mereu o sentinta, nu o incheiere, si asta inseamna ca instanta se pronunta prin sentinta privind inadmisibilitatea contestatiei in anulare, si prin incheiere privind admisibilitatea contestatiei in anulare, cf. art. 370 din CPP, si aceasta este supusa apelului cu exceptia cazurilor cand contestatia in anulare este formulata impotriva unei hotarari definitive (fara cale de atac ordinara, precizat explicit sau tacit), cum ar fi alta hotarare prin care a fost nelegal declarata inadmisibila contestatia in anulare, care este o sentinta fara cale de atac ordinara
Faptul ca legiuitorul a declarat explicit fara cale de atac (ordinara), inseamna ca atunci cand nu a declarat explicit, devin incidente prevederile apelului, cf. art. 408, apoi ale cailor de atac extraordinare dupa ramanerea definitiva cf. art. 551 din CPP
Avea dreptate un avocat care mi-a zis ca dreptul "e stufos" :D
EDIT: acum fac un scenariu: instanta declara contestatia in anulare, aceasta se numeste sentinta, si conform art. 408 din CPP nu se poate retine ca legea nu prevede o cale de atac, fiindca art. 408 prevede EXPLICIT chiar: "Sentintele pot fi atacate cu apel, daca legea nu prevede altfel", partea "daca legea nu prevede altfel" referindu-se la cazurile invocate de dumneavoastra cand legea interzice explicit caile de atac ordinare
Concluzia mea este ca sentinta prin care se declara inadmisibila contestatia in anulare este supusa apelului... dar trebuie pusa in discutie si aceasta problema, poate exista alte prevederi legale de care nu stiu