Când soţii optează pentru regimul comunităţii convenţionale, cuprinsul convenţiei se poate referi la unul sau mai multe dintre aspectele prevăzute la art. 367 lit. a-e) din noul cod civil, respectiv:
a) includerea în comunitate, total sau parţial, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor de de uz personal şi a bunurilor destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri.
b) restrângerea comunităţii la bunurile sau datoriile anume determinate în convenţia matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei, cu excepţia obligaţiilor asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei;
c) obligativitatea acordului ambilor soţi pentru încheierea anumitor acte de administrare; în acest caz, dacă unuia dintre soţi îi este imposibil să-şi exprime voinţa sau se opune în mod abuziv, celălalt soţ poate să încheie singur actul, dar numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă;
d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru este imposibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunităţii;
e) modalităţi privind lichidarea comunităţii convenţionale.
În cazul comunităţii convenţionale, soţii pot stabili anticipat, la data încheierii convenţiei matrimoniale, cota parte ce le revine din bunurile achiziţionate în comun în timpul căsătoriei, cotă-parte obligatorie pentru toate achiziţiile din timpul căsătoriei şi orice modificare a acestei clauze va fi precedată de lichidarea regimului matrimonial şi încheierea unei alte convenţii matrimoniale.