Drepturi asupra copilului

Tatăl nu poate fi decăzut din drepturi. Doamna poate deschide acţiune în instanţă pentru autoritate părintească şi domiciliul copilului la dânsa, în caz contrar, tatăl fiind trecut pe cerificatul de naştere, are aceleaşi drepturi ca şi mama şi oricând, îl poate lua de la mama, fără ca vreo autoritate să intervină.
Mama poate cere autoritate părintească unică, demonstrând dezinteresul tatălui pentru copil.Dacă domnul se prezintă la proces şi declară că vrea să ţină legătura cu copilul, mama nu va reuşi să obţină autoritatea părintească unică, va obţine autoritate părintească comună.

Copilul are dreptul sa aiba un tata asa cum are si o mama. Asta la modul ideal.

Decaderea este solicitata doar de autoritatile publice si doar in anumite cazuri strict delimitate de lege in care dvs nu va incadrati.

Ceea ce aveti de facut este sa solicitati autoritate parinteasca exclusiva si obligarea tatalui de a contribui la cheltuielile de crestere ale copilului si dc va doriti si ale dvs cu sarcina si nasterea.

Nu vad sa aiba temeiuri de autoritate parinteasca exercitata exclusiv, dar nu se stie...
Pentru o parte dintre drepturile pierdute mama putea sa ceara daune la divort sau intretinere in timpul casatoriei sau... sau...
Banii tin de partaj, dupa mine. Nu au legatura cu copilul, ca principiu.

Va multumesc pentru raspunsuri, desi nu sunt foarte lamurita in privinta deciziei pe care trebuie sa o iau. Cum ma sfatuiti sa procedez? Nu doresc nici un fel de daune din partea fostului sot, vreau doar sa-mi cresc in liniste copilul intr-un mediu sanatos si in care exemplul personal sa constutuie reper de viata pentru cel mic. Ma ingrozeste ideea ca cel mic sa ajunga in casa tatalui care astazi traieste in concubinaj cu o femeie, maine cu alta sau in casa bunicilor paterni care au fost complici in acest jos murdar al acestuia. Dupa plecarea fostului sot de acasa (dupa aproape trei ani de casatorie si alti trei de prietenie), parintii lui nu au gasit de cuviinta sa afle motivele acestuia si nu m-au contactat pentru o discutie referitor la aceasta situatie. Nu vreau ca tot ceea ce ma straduiesc sa cladesc sanatos in familia mea sa poata fi daramat in casa tatalui. Nu cred ca acesta poate fi un exemplu pentru fiul lui, cel putin nu in viitorul apropiat. Poate ca voi permite, cu timpul, prezenta acestuia in preajma copilului, dar as vrea ca eu sa pot decide cand si daca merita acest lucru. Va rog mult sa ma ajutati cu un sfat, chiar doresc binele celui mic si nu vreau ca acesta sa sufere. La acest moment ma confrunt singura cu statutul de mama care isi creste singura bebelusul de nici o luna, fara ca cineva din familia tataului sa se fi interesat daca acesta a venit pe lume...parca nu este drept, ce spuneti?
Multumesc tuturor celor ce si-au gasit timp sa-mi citeasca randurile..

Daca ati nascut acum 2 saptamani as zice sa nu luati nici o decizie. Sunteti (probabil) plina de sentimente contradictorii si nu e cea mai buna perioada din viata ca sa luati decizii importante.
Daca tatal copilului vrea sa se implice in viata si cresterea copilului, implicati-l
Peste cateva saptamani (6-8-12, in functie de organismul dvs) probabil (sper) veti vedea altfel lucrurile.
Daca nu le veti vedea altfel, va recomand sa mergeti la un psiholog pediatru in care aveti incredere, sa-i explicati in detaliu situatia dvs (cu acele detalii pe care nu vreti si nu are sens sa le enumerati aici) si sa ii cereti sa va explice care ar putea fi efectele prezentei tatalui in viata copilului dvs si care ar putea fi efectele lipsei lui. Apoi, in functie de care rau e mai mare, veti decide ce ar trebui sa faceti si cum veti proceda.
Si, tot acolo, intrebati despre efectele atitudinii de parinte-atotstiutor asupra dezvoltarii copilului.

Multa putere va doresc si multa sanatate bebelusului!