il foloseste pe copil pt scopul lui meschin si-l influenteaza negativ,netinand cont ca astfel il perturba psihic;copilul este bolnav si necesita un tratament de lunga durata,dar sotul nu ma crede si face circ daca ii motivez ca nu-i pot da copilul cand vrea el si cat vrea el.....sunt multe de zis..
Iata un motiv bun de incredintare : exercitarea unei influente negative asupra copilului , in vederea alterarii relatiilor cu celalalt parinte, alaturi de conditii neprielnice pentru dezvoltarea copilului(o atmosfera tensionata, generata de o oarecare suferinta, e transmisa catre copil )
,
ma face in toate felurile posibile si imposibile si pe parintii mei,in plina strada,vine la interfon si suna si urla sa-i dau copilul,pur si simplu ne terorizeaza si ma ameninta ca nu se lasa pana nu ne vede in cosciug.offfffff!
Ati incercat sa-i comunicati ca pericliteaza , psihologic vorbind , prin aceste amenintari , chiar propriul copil ?
Exista sansa unei discutii eficiente , prin care sa invederati ca acesta e mai important decat o relatie de cuplu nefunctionala ?Ca are nevoie de liniste , pana va exista acomodarea cu noua realitate , aceea a separatiei parintilorTatal , poate, intr-un final , va alege sa-si protejeze copilul , decat sa-i cauzeze o noua suferinta .
ieri am facut plangere si la politie si reactia lui a fost si mai violenta .....ce sa fac,oameni buni?n
Nu doreste o "sanctionare" a propriului comportament , ci , un mod de a va comunica ceva dumneavoastra.Ramane sa identificati dumneavoastra care e mesajul acestuia .
In caz de nereusita , cereti ,
pe calea ordonantei presedintiale , masura vremelnica , incredintarea copilului , justificand ca urgenta un comportament defectuos al tatalui .(gandesc ca la un moment dat , efectiv , acesta ar putea constitui un real pericol pentru minor )
Pana la introducerea actiunii de divort , drepturile si obligatiile parentale nu se schimba , pastrati legatura cu minorul .Succes.