La ce infractiune se pot incadra afirmatiile mincinoase dintr-o actiune de chemare in judecata

Daca plangerea sau denuntul care descriu fapte nereale sunt clar reglementate penal prin infractiunea de inducere in eroare a organelor judiciare, actiunea de chemare in judecata a cuiva in care se pretind clar lucruri mincinoase despre cineva unde anume poate fi incadrata? Am fost chemata in judecata de trei persoane in care se fac o serie de afirmatie delirant-elucubrante despre persoana mea, in sensul acuzarii mele nefondate. Am demonstrat cu inscrisuri ca evenimentele sustinute de reclamanti nu s-au intamplat niciodata si anume ca nu am fost data afara si diagnosticata cu schizofrenie de la un loc de munca anterior, ci a dat societatea angajatoare faliment, eu fiind trecuta in somaj din motive neimputabile angajatului, ca am lucrat la negru un an si jumatate pentru reclamant si pot dovedi prin prezenta zilnica la locul de munca si numerosi martori asta etc. Sigur, am depus cerere reconventionala pentru incalcarea demnitatii umane si a reputatiei prin astfel de pretinderi halucinante despre persoana mea, prin care reclamantii doreau sa pretinda ca sunt nebuna, nicidecum exploatata prin munca la negru, ca nu as fi avut experienta necesara etc., am deschis tot pentru calomnie si actiune in instanta separata. Problema mea e alta: fiind afirmatii vadit mincinoase cu rea-credinta intr-o actiune de chemare a mea in judecata, unde anume se incadreaza din punct de vedere penal acest aspect? Fiind vorba despre o actiune civila, inducerea in eroare a organelor judiciare mentioneaza clar ca se refera doar la plangerea sau denuntul penal mincinoase. Eu ma gandesc ca se pot incadra la infractiunea de marturie mincinoasa din partea reclamantilor. Pentru ca pe de alta parte nici nu cred ca oricine poate sa cheme in judecata pe oricine si sa pretinda cu rea-credinta orice despre persoana parata, in mod demonstrat ca mincinos si simpla respingere a actiunii ca nefondata sa fie suficienta. Discutam despre minciuna clara si reaua-credinta clara din aceasta actiune, care inlatura nota de subiectivitate normala a persoanei care isi cauta dreptatea in justitie. Adica desi reclamantii cunosteau ca anumite pretinderi nu sunt adevarate, ele au fost mentionate ca si cum ar fi fost adevarate cu scopul inducerii in eroare practic a instantei care delibereaza. Evident ca nesustinute de niciun probatoriu concret, eu aducand inscrisuri care demonstrau exact contrariul.