•Niciunul dintre părinţi nu poate suplini în totalitate rolul celuilalt. Fiecare are rolul său determinat în relaţia cu copilul şi copilul are nevoie să aibă acces la ambele modele.
•Absenţa tatălui din viaţa copilului (pentru că el este cel care părăseşte cel mai frecvent casa) se asociază cu apariţia timpurie a problemelor psihologice la copii.
•Copiii care menţin contactul cu tata după divorţ se adaptează mai bine. Regularitatea este mai importantă decât frecvenţa (Wallerstein &Kelly, 1980), iar contactul este mai eficient cu cât vizita este mai lungă şi atât mama cât şi copilul au o atitudine pozitivă în acest sens.
•Relaţia sigură cu tata este un factor de protecţie, atât pentru băieţi, cât şi pentru fete, la vârsta adolescenţei.
Oare parintii ce isi pedepsesc fostii soti prin indepartarea copilului de ei nu arunca un ochi pe asemenea studii?
Este opinia mea sau poate credinta mea naiva ca cei care procedeaza asa nu isi ranesc copilul constient, nu o fac intentionat.
E foarte dificil cand celalalt te-a ranit sa il poti privi si altfel, nu doar ca pe un om rau.
De multe ori sunt de vina problemele de comunicare. De alte ori nu realizezi ca te incrunti mereu cand vine fostul si transmiti si asta copilului.
Consider ca e nevoie de consiliere dupa divort. Pentru a realiza amandoi parintii ca amandoi, desi sepaati sunt inca responsabili de fericirea copilului.
Parintele care alieneaza chiar daca arunca ochii pe asemenea studii va spune ca celalalt e de vina pentru tot, ca nu e alienare in cazul lui. In cel mai bun caz va spune ca exista la altii....dar nu la el. Niciodata la el.
Problema este ca nu-mi dau seama care este solutia in cazul lor, mai ales ca de consiliere nici nu vor sa auda. Cum ii faci sa constientizeze ca fac rau propriului copil?