Tentativa talharie

Tâlhăria - art. 233 Cod penal

Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Sancţionarea tentativei - art. 237 Cod penal
Tentativa la infracţiunile prevăzute în art. 233-235 se pedepseşte.

Tentativa - art. 32 din Cod penal

(1)Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea.

Tentativa și consumarea
Infracțiunea de tâlhărie este susceptibilă de tentativă, pe care legea o sancționează (art. 237 raportat la art. 233 Cod penal). Există tentativă atunci când executarea începută a faptei a fost întreruptă sau fiind dusă până la capăt, a rămas fără rezultat, datorită unor împrejurări independente de voința făptuitorului. Executarea faptei însemnând însă, față de caracterul complex al tâlhăriei, atât executarea acțiunii principale cât și acțiunii secundare.
Tâlhăria se consumă în momentul când executarea activității principale -; furtului -; a fost dusă până la capăt, bineînteles cu condiția ca făptuitorul să fi folosit violența, amenințarea etc.