În centrul atenției se află un teren și casa de pe acel teren. Terenul aparținea străbunicilor, iar casa mamei mamei mele (cel puțin din câte știu eu). În urma divorțului dintre părinții mamei, bunicul nu a avut nicio pretenție, iar mama a intrat în posesia terenului (inclusiv terenul de sub casă) printr-un contract de vânzare-cumpărare făcut între ea și străbunici. Chestiunea este foarte încurcată, așa că am câte întrebări: mama mamei poate întreprinde vreo acțiune prin care să conteste dreptul de proprietate asupra terenului mamei (având în vedere că mama nu a mai trecut de mult pe acolo, fiindcă mama ei s-a mutat în casa de acolo și a încercat să evite un conflict)? Poate mama să intre în posesia casei (având în vedere că terenul de sub casă îi aparține)? Poate mama mamei să îi dea casa fiului (adică fratelui mamei mele) dacă terenul de sub casă nu-i aparține, iar actele sunt destul de încurcate? Poate mama să vândă acel teren?
Dacă ați cunoaște toate aspectele poveștii nu știu dacă v-ați mai menține declarația... Tocmai de aceea am întrebat de dobândirea acelui teren prin uzucapiune (chiar dacă mama plătește impozitul și deține titlul de proprietate): se așteaptă la orice. Nu a văzut întreaga ei viață nimic bun de la părinții ei. S-a pătimit singură (și ulterior împreună cu tatăl meu), iar acum vrea doar liniște și niște bani care să-i asigure acea liniște.
buna ziua,
NU, nu poate fi invocata uzucapiunea de peste 30 de ani.
Pentru acest motiv v-am spus ca e bine sa treaca din cand in cand pe acolo si sa spuna, de fata cu martori, ca ea este proprietara terenului.
Asta inseamna si anual
Nu neaparat mai des.