Cristibox1976 a scris:
Daca eu de circa 2 ani i.am dat mai mult decat stabilisem la notar pot duce chitantele la financiar sa le arat?
Dar instantei i le-ați arătat!?
Ca nici macar intr-o contestatie
la executare nu va puteti apara cu ceea ce va puteati apara la vremea cand trebuia.
Altfel spus, dacă există dovezi de plată
anterioare hotărârii, ele trebuie folosite în proces. Nu după ce se pronunță instanța. După ce a grăit instanta: de plata suma X, nu prea mai aveți pe cine să convingeți ca trebuia sa fie X minus Y (unde y era ceea ce fusese deja plătit, dar „am uitat” să povestim cui trebuia să povestim).
A! Dacă s-ar face o plată
ulterioară hotărârii și s-ar mai cere încă odată aceeași plata, atunci da. Atunci se poate spune: stați așa, ca am plătit deja, iaca dovada. (ei bine, nu sună chiar așa o contestație la executare, dar incerc sa mă exprim pe ințelesul cât mai multora).
Cristibox1976 a scris:
Avocatul spune ca s-a dat mai mult decat s-a cerut si ca va depune Contestatie in anulare...
:-/
Motivul „s-a dat mai mult decat s-a cerut” e dintr-alt ... basm. Acesta poate fi motiv de
revizuire (509 alin. 1 pct. 1 ncpc) dar nu de contestatie în anulare.
Iar acela care ințelege diferența dintre
ceea ce se cere și
motivul pentru care se cere ceea ce se cere, ar putea avea o dificultate în a vedea pe speța aceasta chiar sansele în revizuire. (partea rea a lui
a ști este că poți deveni cam pesimit când începi să te imaginezi pe baricada cealaltă/în tabăra adversă).
Pretenția concretă era majorarea. Pentru că „de-aia” sau pentru că „de-ailaltă” (pentru ca există o norma de hrană și-un covrig în plus ori pentru ca există un venit în plus) sunt aspecte ce ține de motivele pentru care s-a cerut ce s-a cerut.
Și atunci, dacă
nu a depașit plafonul (25%), atunci instanța a dat ce s-a cerut (majorarea) după cum a socotit/după cum a crezut de cuviința (până în plafon ea are marja de apreciere).