avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 291 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Expertize judiciare şi ... Notiunea de „valoare de circulatie”, ...
Discuție deschisă în Expertize judiciare şi extrajudiciare

Notiunea de „valoare de circulatie”, folosita frecvent de catre Instantele de judecata din Romania

A.
"Valoarea de circulatie" este o notiune formulată si uzitata in justitie inca din perioada de dinaintea anului 1989.
Semantic vorbind, sintagma „valoare de circulatie” trebuie pusa in legatura cu notiunea economica de „circulatia marfurilor” si cu cea juridica de „circulatia terenurilor”, notiuni care se refera la trecerea dreptului de proprietate asupra unui bun de la o persoana la alta.
Sistemul economic socialist, bazat pe o economie controlata si administrata centralizat, nu putea admite, nici macar teoretic, existenta unui mecanism de tip piaţă pentru tranzactionarea bunurilor imobile, bazat pe cerere si oferta (deci liber de constângeri ideologice sau administrative, chiar daca este sau nu legal reglementat).
Totusi, obligati de realitatea sociala, legiuitorii din acea perioada, au recunoscut in mod pertinent faptul ca, in contextul existentei constitutionale a dreptului de proprietate privata şi al atributelor acestuia (dreptul de libera dispozitie) precum si al existentei legale a actelor translative de proprietate imobiliara, fie voluntare (recte sub semnatura privata si/sau autentice) fie obligatorii (recte dispuse prin hotariri administrative si/sau judecatoresti), se constata o diferenta intre pretul de cumparare initial al unei proprietati si valoarea ei la un moment temporal ulterior.
In acea perioada, date fiind preturile dirijate si practic constante (in lipsa „oficiala” a inflatiei), modul de calcul al valorii imobilelor se face pur mecanicist, exclusiv prin calcul pe baza unor caracteristici fizice ale imobilelor, unor preturi unitare si/sau barem si a unor algoritmi bine stabiliti prin legi, decrete si acte administative ale administratiei centrale (vezi HCM nr. 116/13 aprilie 1963 pentru elaborarea de catre Comisia Centrala pentru Inventarierea şi Reevaluarea Fondurilor Fixe din CSP a „Cataloagelor pentru reevaluarea cladirilor si constructiilor speciale - seria 1964”, cuprinzând preţuri barem si corectii pentru evaluarea cladirilor si constructiilor speciale la nivelul datei de 01.01.1965, Ordinul MF Nr. 595/1970 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind contabilitatea unitatilor economice, Decretul Nr. 93 din 16 aprilie 1977 privind preturile de vinzare ale locuintelor din fondul locativ de stat, Decretul Nr. 256 din 14 iulie 1984 privind imbunatatirea regimului de construire a locuintelor si modificarea unor reglementari referitoare la stabilirea preturilor limita ale locuintelor care se construiesc din fondurile statului, a preturilor de contractare ale locuintelor proprietate personala si a preturilor de vinzare ale locuintelor din fondul locativ de stat, Decretul-Lege Nr. 61 din 7 februarie 1990 privind vinzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie, Hotărârea de Guvern Nr. 945 din 11 august 1990 privind inventarierea si reevaluarea patrimoniului unitatilor economice de stat).
Cel mai recent răspuns: legalmgm , utilizator 21:49, 8 Septembrie 2009
Va sfatuiesc sa treceti aceste completari , respectiv A si B , in continuarea mesajului initial ...fiindca altfel nu va intelege nimeni nimic!B-)
Ultima modificare: Luni, 31 August 2009
MIHAI GRIGORE, Avocat
Nu vad completarea de la punctul B. Este pe alt topic? ;)
cora2006 a scris:

Nu vad completarea de la punctul B. Este pe alt topic? ;)


Buna ziua
Multumesc pentru atentia acordata subiectului.

Iata partea B a mesajului anterior:
Subiect: Notiunea de "valoare de piata" in acceptiunea standardelor nationale si europene

B.

Standardele Internaţionale de Evaluare (International Valuation Standards Committee, 12 Great George Street, London, United Kingdom, SW1P 3AD,
Telephone: +44 1442879306, Facsimile: + 44 1442 879306 ,Internet: [ link extern ] ),
ediţia opt, 2007, (citat):

Imprecizia limbajului poate duce la neînţelegeri şi interpretări eronate.
Aceasta constituie o problemă atunci când cuvintele uzuale au înţelesuri specifice pentru o anumită disciplină.
Este cazul termenilor preţ, cost, piaţă şi valoare aşa cum sunt utilizaţi de disciplina evaluarea proprietăţilor.
Preţul este termenul utilizat pentru o sumă cerută, oferită sau plătită pentru un bun sau un serviciu.
Preţul de vânzare este un fapt istoric, indiferent dacă a fost făcut public sau dacă a fost confidenţial.
Datorită capacităţii financiare, motivaţiilor sau intereselor speciale ale unui vânzător sau cumpărător, preţul plătit pentru bunuri sau servicii poate avea sau nu legătură cu valoarea care ar putea fi atribuită de către alţii acelor bunuri sau servicii.
Totuşi, preţul constituie, în general, o indicaţie asupra valorii relative date bunurilor sau serviciilor de către un anumit cumpărător şi/sau vânzător, în anumite situaţii particulare.
Costul reprezintă preţul plătit de cumpărător pentru bunuri sau servicii sau suma necesară pentru a crea sau a produce bunul sau serviciul de către producător. În momentul în care s-a finalizat bunul sau serviciul, costul acestora devine un fapt istoric.
Preţul plătit pentru un bun sau un serviciu reprezintă costul acestora pentru cumpărător.
Piaţa este mediul în care bunurile, mărfurile şi serviciile sunt comercializate între cumpărători şi vânzători, prin mecanismul preţului.
Conceptul de piaţă presupune că bunurile şi/sau serviciile se pot tranzacţiona fără restricţii, între cumpărători şi vânzători, fiecare parte va răspunde la raporturile dintre cerere şi ofertă şi la alţi factori de stabilire a preţului, în funcţie de capacitatea şi cunoştinţele proprii, de imaginea proprie asupra
Valoarea este un concept economic referitor la preţul cel mai probabil convenit de cumpărătorii şi vânzătorii unui bun sau serviciu disponibil pentru cumpărare.
Valoarea nu reprezintă un fapt, ci o estimare a celui mai probabil preţ care va fi plătit pentrn bunuri şi servicii, la o anumită dată, în conformitate cu o anumită definiţie a valorii.
Conceptul economic de valoare reflectă optica pieţei asupra beneficiilor celui care deţine bunurile sau primeşte serviciile, la data evaluării.
Există multe tipuri de valoare, fiecare cu definiţii specifice (pentru exemple, a se vedea IVSC Standard 2).
Anumite tipuri de valoare sunt utilizate frecvent în evaluare.
Altele sunt utilizate în situaţii speciale şi în circumstanţe atent identificate şi explicate.
În utilizarea şi înţelegerea evaluărilor, de o importanţă deosebită este ca tipul şi definiţia valorii să fie clar enunţate şi să fie adecvate cu scopul evaluării.
O modificare în definiţia valorii poate avea efect semnificativ asupra valorilor estimate pentrn proprietăţi.
Evaluatorii profesionişti care cunosc în profunzime piaţa proprietăţii, care înţeleg interacţiunile manifestate între participanţii de pe piaţă şi sunt capabili să judece cele mai probabile preţuri ce vor fi convenite între cumpărători şi vânzători, evită utilizarea numai a cuvântului valoare, adăugându-i atribute care descriu tipul particular de valoare.
Valoarea de piaţă sau, în unele ţări, valoarea de piaţă liberă este cel mai obişnuit tip de valoare asociat cu evaluarea proprietăţilor, fiind prezentată în Standardul Internaţional de Evaluare 1.
Este foarte important ca valoarea de piaţă sau oricare alt tip de valoare estimată să fie identificată şi definită foarte clar, în orice misiune de evaluare, deşi o posibilă uzanţă ar fi subînţelegerea că valoarea de piaţă este cea vizată în absenţa unei specificări.
Conceptul de valoare presupune o sumă de bani asociată unei tranzacţii. Totuşi, vânzarea proprietăţii evaluate nu este o condiţie necesară pentru estimarea preţului pentrn care proprietatea ar trebui vândută, la data evaluării, în condiţiile precizate în definiţia valorii de piaţă.
Valoarea de piaţă se defineşte ca fiind: Suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, după o activitate de marketing adecvată, în care ambele părţi au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere.
Valoarea de piaţă a proprietăţii imobiliare este mai degrabă o reprezentare a utilităţii sale recunoscute de piaţă, decât a stării sale pur fizice.
Utilitatea activelor pentrn o anumită întreprindere sau persoană poate fi diferită de utilitatea recunoscută de piaţă sau de un anumit domeniu economic.
Este important de subliniat că estimarea profesionistă a valorii de piaţă este o evaluare obiectivă a drepturilor de proprietate asupra unor anumite bunuri, la o anumită dată.
În această definiţie apare implicit conceptul de piaţă în ansamblu, care reflectă mai degrabă activitatea şi motivaţia mai multor participanţi decât imaginea sau interesul preconceput ale unui anumit participant.
Valoarea de piaţă este o estimare fundamentată de piaţă, efectuată în conformitate cu aceste Standarde.
Costul total al proprietăţii cuprinde toate costurile de producţie ale acesteia, directe şi indirecte.
Dacă sunt implicate costuri de capital suplimentare ale cumpărătorului, ulterioare achiziţiei, acestea se vor adăuga la costul de achiziţie istoric, în scopul contabilizării costului. În funcţie de modul în care utilitatea acestor costuri este percepută de piaţă, ele pot fi sau nu reflectate integral în valoarea de piaţă a proprietăţii.
O estimare a costului pentru o proprietate poate avea la bază fie estimarea costului de înlocuire, fie a costului de reconstrucţie.
Costul de reconstrucţie este costul pentru a crea o copie identică a unei clădiri existente, utilizând acelaşi proiect şi materiale de construcţii similare.
Costul de înlocuire se referă la construirea unei clădiri de utilitate comparabilă, folosind proiectele şi materialele utilizate în mod curent pe piaţă.
(În unele ţări, termenul de activ modern echivalent este folosit pentru a descrie o clădire al cărei cost este estimat pe baza costului de înlocuire.).

Conceptul de valoare de piaţă reflectă percepţiile şi acţiunile colective de pe piaţă şi este baza pentru evaluarea majorităţii resurselor în economiile de piaţă.

Deşi definiţiile pot fi diferite ca precizie, conceptul de valoare de piaţă este, de obicei, înţeles şi aplicat.

Ultima modificare: Marți, 8 Septembrie 2009
legalmgm, utilizator
Buna ziua.

Incercare de concluzie fata de cele prezentate in mesajele A si B de mai sus:

O consecinta a confuziei intre notiunile de "valoare de circulatie" si cea de "valoare de piata".

Toti cei implicati au observat desigur in practica judiciara ca o mare parte dintre expertii judiciari desemnati de instantele de judecata (unii - prea batrani, altii - fara experienta necesara) elaboreaza rapoarte de expertiza judiciara - evaluare imobiliara - folosind metode bazate pe prevederile:
1. Decretul Nr. 93 din 16 aprilie 1977 privind preturile de vinzare ale locuintelor din fondul locativ de stat,
2. Decretul Nr. 256 din 14 iulie 1984 privind imbunatatirea regimului de construire a locuintelor si modificarea unor reglementari referitoare la stabilirea preturilor limita ale locuintelor care se construiesc din fondurile statului, a preturilor de contractare ale locuintelor proprietate personala si a preturilor de vinzare ale locuintelor din fondul locativ de stat,
3. Decretul-Lege Nr. 61 din 7 februarie 1990 privind vinzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie.

Toata aceasta legislatie este bazata pe notiunea de "valoare de circulatie" si pe metode de calcul valabile si corecte in epoca socialista, timp in care preturile de deviz si elementele statistice referitoare la constructii erau "imuabile" (fixe sau aproape invariabile).

In aceste conditii, evaluarea astfel elaborata nu poate corespunde realitatii prezente deoarece nu are cum sa reflecte corect realitatile dintr-o economie emergenta cu piete imobiliare, a materialelor si a serviciilor, libere la fluctuatii conjuncturale.

Asa cum am aratat, principiile fundamentale ale unei evaluari conforme standardelor international recunoscute, sunt
1 valoarea este o predicţie;
2 valoarea este subiectivă;
3 valoarea este rezultatul unei comparaţii;
4 valoarea este maximă, corespunzâd celei mai bune utilizări a imobilului;
5 metoda de evaluare trebuie să respecte trendul pietii imobiliare;


In consecinta, o întrebarea pertinentă, motivat ca mai sus, este:
- avocatii ar putea cere instantelor de judecata anularea raportului de expertiza pe motiv ca acestea nu reflecta corect realitatea ??

Cu stima,
Expert judiciar Eugen MARCOV

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Despre expertiza judiciara si extrajudiciara legalmgm legalmgm Buna ziua, Cu toate că după titlul său site-ul pare exclusiv dedicat avocatului - avocaturii, va propun o nouă categorie de discutii, legată de un ... (vezi toată discuția)
Notiunea de "valoare de piata" in acceptiunea standardelor nationale si europene legalmgm legalmgm B. Standardele Internaţionale de Evaluare (International Valuation Standards Committee, 12 Great George Street, London, United Kingdom, SW1P 3AD, ... (vezi toată discuția)
Rotunjirea valorii de piata a unui imobil Ioana1804 Ioana1804 Buna ziua, Este corecta rotunjirea valorii de piata ( cu plus sau minus) a unei proprietati in cadrul unui raport de evaluare? As dori o justificare a ... (vezi toată discuția)