Mostenire

Cotele succesorale sunt cele stabilite de lege (indiferent ce zice cine că o să facă sau nu o sa facă)

1/4 din mostenire sotia supravietuitoare
și 3/4 descendentii defunctului (3/4 : 2 = 3/8 fiecare)

Apartamentul era bun propriu al defunctului sau bun comun cu sotia? Fiindca in functie de asta, in mostenire intra tot ap. sau numai partea defunctului din ap.

Daca in mostenire intre jumatate (1/2) din ap., atunci sotia are cealaltă jumătate, partea ei plus un sfert din mostenirea defunctului = 5/8 din tot apartamentul. Sau 10/16. Iar copiii restul de 3/16 + 3/16. din ap.

Daca vrea si fratele sotului, puteti sa faceți un partaj voluntar, platindu-i lui o sulta corespunzatoare cotei sale parti.(si vedeti ce faceti cu ce ați avea si mamei să-i dati)

Multumesc pentru raspuns.
In privinta cotelor parti legale eram informata, de aceea as dori sa revin cu precizari.
Apartamentul in cauza este cote parti comune: soacra mea si socrul decedat de curand.
Soacra mea are 80 ani, a suferit un infarct cerebral acum ceva ani, in urma caruia a ramas cu semipareza partea stanga (mana si piciorul), este deplasabila, dar nu poate sa se ingrijeasca singura, nu se spala singura, nu face mancare, nu isi ia un pahar de apa singura (ea spune ca nu poate ). In plus are inceput de dementa care se accentueaza (refuza sa iasa din casa, are pierderi de memorie, are senzatia ca ii dispar lucruri, etc).
Cat traia socrul meu el se ocupa cum putea de intretinerea ei, nu o lasa sa faca nimic de cand a avut atacul cerebral
Acum soacra mea locuieste la fratele sotului de putin timp, dar ea doreste sa vina in apartamentul ei, spune ca vrea sa renunte la partea ei de mostenire si la cota ei parte din apartament si sa se imparta apartamentul intre cei 2 copii ai ei, ca sa nu se mai faca inca o data succesiunea cand va fi ea sa nu mai fie
Avand in vedere ca este necesar ca cineva din cei doi copii sa aibe grija de ea (o persoana straina care sa o ingrijeasca, soacra mea nu accepta) si fratele sotului nu doreste sa se mute cu ea sa isi asume ingrijirea ei, asa ca sotul cu mine si un copil de 14 ani va trebui sa locuim cu ea, este legal ca fratele sotului sa aibe pretentia la jumatate din apartament si ingrijirea mamei sa fie doar in responsabilitatea noastra?
Noi asa cum am spus am vrea sa facem modernizari in apartament pentru a putea locui acolo si acest lucru ar ridica valoarea apartamentului, atunci cand va fi sa se faca succesiunea dupa soacra. Am vrea ca proprietatea apartamentului sa fie trecuta pe sotul meu, sa-l despagubim pe fratele sotului atat cat i se cuvine legal si sa ne asumam responsabilitatea ingrijirii soacrei mele.
Este posibil ca soacra mea sa renunte la drepturile pe apartament?
In acest caz fratele sotului ar avea drepturi egale cu sotul meu, chiar daca nu ar avea nici o responsabilitate in ingrijirea soacrei mele?
Ce ne sfatuiti sa facem? Ce variante avem?
Multumesc

Intretinerea mamei este o datorie a ambilor copii. Asta nu inseamna ca se vor muta amandoi cu dansa si fiecare cu familia proprie dupa el. De asemenea, faptul ca un frate se muta cu mama pt a o ingriji dpdv fizic nu inseamna ca celalalt frate nu poate participa financiar la ingrijirea dansei gen medicamente, mancare, etc. Astfel ca pretentia de la a inlatura pe fratele nerezident de la TOATA mostenirea din partea mamei nu poate fi incadrata sub aspect legal ci eventual doar moral. Intr-o speta ca aceasta doar intelegerea de comun acord poate sa se transforme intr-un document scris si autentificat de catre notar si astfel sa devina si o chestiune de legalitate. Cum veti impartii cei 5/8 ai mamei trebuie sa fie o chestiune de intelegere reciprocra. Indiferent cat veti presta pt mama in cauza, sa ii luati toata partea fratelui de 5/16 care ii se cuvine, nu stiu cat de moral e. In plus, oricat de cinic ar suna cred ca trebuie sa faceti o intelegere baza pe un prognostic de supravietuire a mamei. De ex daca fratele ar fi de acord sa renunte la toata partea de 5/16, dar mama moare dupa numai 2 luni vi se pare corect? Daca mama-soacra va va face contract v-c pe intreaga ei cota cu clauza de intretinere atunci fratelui nu ii revin decat cei 3/16 de la tata. Insa moral o mama nu cred ca ar lasa totul copilului nr. 1 doar pt nr. 2 nu s-a mutat cu ea in casa sa o ingrijeasca. Acum va intreb si pe dvs. Daca miza ingrijirii n-ar fi cota mamei in intregime, ati mai fi la fel de dispusa sa va mutati cu dansa sa o ingrijiti? Acum totul depinde de gradul dvs de corectitudine si intelegere cu celalalt frate. Cel mai corect ar fi ca din cota fratelui sa scadeti o suma proportionala cu nr de luni/ani de ingrijire a mamei, din care mai scadeti o anumita suma pt apectul uzurii psiho-emotionale la care se va supune familia dvs. Situatia morala se schimba si daca dvs acum de exemplu stati in chirie, dar prin mutat practic nu veti mai plati aceasta chirie...

Daca d-voastra credeti ca o mama nu ar face asa ceva sunteti de o reconfortanta naivitate. Soacra mea exact asta a facut, motivatia fiind ca sotul meu are unde sta linistit (plateam rate la apartament la care nu ne-a ajutat nici cu un leu). Nu a fost nici o discutie in contradictoriu, eu i-am zis sotului ca daca asta este vointa ei, poate sa faca ce doreste cu bunurile ei, pe noi o sa ne ajute Dumnezeu, asa cum ne-a ajutat si pana atunci. Dar asta nu inseamna ca sotului meu i-a cazut bine, sau ca eu nu consider ca asta a fost practic o dezmostenire pentru care va fi iertata de Dumnezeu. Dupa ce i-a dat totul cumnatei am continuat relatiile familiale fara reprosuri, ajutand-o in continuare, considerand ca mama este mama. Totusi eu consider ca a fost o nedreptate crasa si absolut nemeritata pentru sotul meu.

Aveti dreptate, eu ma refeream la cazuri unde dreptatea si corectitudinea e lege. Dar da, cred ca in lumea asta putine lucruri sunt drepte. Si fostul meu sot se afla in aceeasi situatie. Pentru ca s-a chinuit cu credite si a strans cureaua sa-si faca o casa, parintii lui au considerat ca agoniseala lor sa se duca catre fiul mai mic care n-a strans un ban in viata lui si n-a facut decat sa se distreze si sa se bucure de viata cat a putut. Bravo lui, dar gestul parintilor e de toata jena.