buna ziua. stiu ca s-a mai discutat acest subiect dar nu am gasit raspunsul pentru "dubiul meu". asa ca va rog, poate ma puteti ajuta cu un sfat.
locuiesc in italia si am doi copii minori. in 2013 am depus cerere pentru alocatia de stat pentru copii pentru unul dintre copiii mei. in 2015 - cu ajutorul unei petitii facuta catre o alta institutie a statului, am reusit sa castig acest drept in romania, pentru ca in italia nu indeplinesc conditiile. acest lucru era specificat in formularul E411. in 2016 am depus cerere pentru alocatia de stat pentru cel de-al doilea copil. dupa luni de tergiversare (au vrut sa fie depasit termenul legal de 180 de zile) am reusit sa completez dosarul. in februarie mi s-au comunicat 2 decizii: una de respingere a noului dosar si suspendare al primului pe motiv ca nu am depus nici o cerere in italia, desi in formular este mentionat nu are drept -nu a depus cerere.
Prima intrebare: daca alocatia de acorda tuturor copiiilor romani fara discriminare, am sau nu dreptate sa insist pe aceasta tema?
A doua intrebare: aceleasi documente depuse pentru acceptarea unui drept pot determina dupa nici 2 ani revocarea aceluiasi drept?
Si a treia intrebare: am depus contestatie in acelasi mod prin care am comunicat pana acum cu institutia - prin email doar ca acum am folosit o adresa de posta cu valoare legala (care imi confirma faptul ca in data X ora Y emailul meu a fost primit de respectiva casuta email). imi pot spune ca nu au primit nici o contestatie?
Nu a raspuns nimeni aici pe forum, dar voi "impartasi" experienta mea, poate va fii utila altcuiva.
Cred, am avut cel mai rapid parcurs birocratic din Romania. Intr-o luna am avut dosar completat - refuz - contestatie - refuz. Mi-a ramas momentan recursul in contentios administrativ. In plus, un dosar depus si aprobat cu 2 ani inainte a fost suspendat in baza documentelor depuse intr-o alta practica. Primul dosar era independent de al doilea, dar al doilea il influenteaza pe primul... Poate pentru ca raspunsul era prestabilit.
Ideea este ca: copiii cetateni romani cu DOMICILIU STABIL in Romania si resedinta temporara in alt stat UE au drept la alocatie in Romania daca au demonstrat (prin modelul F0002 - fostul E401) ca nu primesc alocatie in statul de resedinta.
Pe mine respectivul model m-a fentat. Fiind vorba despre un model tipizat, la un punct este precizat: X nu are drept la aceasta prestatie sociala. la urmatorul punct : nu a prezentat cerere. Asa ca institutia romana, suntem totusi un popor inventiv, a decis sa interpeteze ca X nu are dreptul la aceasta prestatie pentru ca nu a depus cerere. Mi s-a solicitat, pentru a urgenta dosarul (oricum refuzat) sa obtin o negatie motivata din partea institutie din tara in care ma aflu. Am reusit sa obtin acest refuz, facand cerere ANF (assegni al nucleo familiare) desi nu indeplineam conditiile si am primit motivatia. Ma temeam de ceea ce va putea urma, intrucat motivatia era urmatoarea: nu indeplinesc conditiile pentru ca ca am declarat ca sunt casatorita si credeam ca statul roman imi va cere sa divortez. Dar nu. AJPIS a decis ca poate merge mai departe cu interpretarile. Considera ca nu am cerut ceea ce m-au sfatuit: nucleo agli assegni familiari (nu stiu cum au trecut de la ANF initial la NAF care nu exista) ci am cerut ca institutia abilitata in Italia sa imi controleze unitatea familiei!!!
Personal, rad si plang in acelasi timp. Adica nu imi vine sa cred ca un functionar public, cu o anumita cultura si educatie, si scoala presupun, poate ajunge sa scrie asemenea aberatii.
Si cam atat.