Succesiune instanta

Daca a fost despagubita se poate interpreta ca ar fi acceptat mostenirea.
Nu este atat de simplu precum pare...
In astfel de cazuri trebuie vazute actele in mod exact si analizata situatia juridica in intreg ansablul sau fiind necesar a se face o corelatie cu absolut tot ce exista.
Prin ,,a exista" nu inseamna ca trebuie si expus la judecata...pentru ca orice aparare intr-un proces presupune o anumita gandire a apararii in raport de interesele partii...

Dreptul civil este cea mai complicata ramura de drept sub aspectul interpretarii situatiilor de fapt in raport de normele de drept aplicabile.

daca expertii dovedesc ca scrisul ii apartine surorii tatalui dumneavoastra, sora dumneavoastra era in deplinatatea facultatilor mintale la data scrierii actului respectiv, atunci sora sau mostenitorii dumneaei nu va mai primi nimic din mostenirea bunicilor. daca tatal dumneavoastra sau mostenitorii acestuia vor, pot anula acel act, facand pe bunul samaritean si chemand ca mostenitori si sora sau mostenitorii acesteia.

Fiind două succesiuni trebuie dezbătute pe rând, în baza vechiului cod civil aplicabil.

Prima succesiune trebuie dezbătută între tată, mătușă și bunic, pe masa succesorală formată din bunurile bunicii (1/2 din ce deținea cu bunicul).

Declarația dată de mătușa dumneavoastră este doar un început de dovadă pentru acceptarea moștenirii de la bunica d-vs. și "renunțarea" (aici trebuie să vedeți exact cui i-a transferat dreptul ei la moștenire, presupun că în favoarea tatălui și a bunicului, dacă nu a precizat cui exact - pentru că a primit bani în schimbul renunțării poate fi interpretat ca o vânzare a drepturilor succesorale). Plus martorul. Dar e doar un început de dovadă, dar nu pentru renunțarea la moștenire, ci pentru vânzarea drepturilor succesorale.

Moștenitorii mătușii pot invoca retractul succesoral (fiind vechiul cod aplicabil "renunțării"), plătind tatălui d-vs suma dată de acesta inițial mătușii, care va fi stabilită de instanță (toată sau doar o parte, rămâne e latitudinea judecătorului).

Oricum tatăl d-vs. ar fi avut de la bunică 4/24 din averea totală.

După acest partaj, trebuie dezbătută și succesiunea după bunic care a avut 1/2 + 1/4 din patrimoniul comun celor doi bunici (15/24). La această succesiune actul semnat de mătușă nu mai are nici o importanță (e semnat înaintea decesului bunicului, și nu putea să renunțe la o moștenire care nu era deschisă - "succesiunea se deschide prin moarte" spune legea, deci nu putea renunța la ceva inexistent).

La bunic, tatăl ar fi avut jumătate, mătușa jumătate, deci câte 15/48 din averea totală. Cel puțin asta e clar.

Restul de 4/24 (care i-ar fi revenit mătușii doar de la bunică), eventual suma cu care a fost "despăgubită" mătușa, și restul de 1/48 (pe care nu l-am mai inclus în calcul pentru ușurarea calcului) ar mai fi de discutat în instanță.

Dacă nu este o avere extraordinară (4/24 și suma de despăgubire), nu cred că merită să vă mai complicați și cu "renunțarea" mătușii, oricum veți avea destul de dezbătut prin instanțe.

Sper să vă fie de ajutor...

@xlad Felicitari! O postare de calitate si care chiar ii foloseste lui @parisor :yes: