pro si contra intretinere in natura

ARGUMENTE PRO:
A.) Obligația de întreținere în natură plătită în bunuri și servicii poate deveni o modalitate de a îmbunătăți legăturile personale dintre părintele nerezident şi minor.
B.) Deoarece legislația română nu prevede posibilitatea de a monitoriza utilizarea modului în care părintele rezident utilizează banii din obligația de întreținere, am propus către instanța de fond posibilitatea să plătesc obligația lunară de întreținere "în natură" și să nu trimit respectivele sume de bani către părintele rezident, respectiv mama reclamantă a fetiței mele.
C.) M-am obligat formal în cererea depusă în fața instanței de fond să întocmesc regulat un raport de cumpărături pe care să îl transmit părintelui rezident pentru ca acesta din urmă să poată sa controleze îndeplinirea de către subsemnatul a îndatoririlor ce îmi revin.
D.) Menționez că nu am mai avut o astfel de cerere în trecut care să fi fost acceptată de către instanță și pe care să nu o fi onorat, deoarece nu a mai existat o astfel de acțiune în instanță până la timpul prezent.
`
►Suportul legal este dat de Art. 503 lit. (1) care stabilește REGULA obligației de întreținere plătită în natură.
►Există nenumărate avantaje ale plății obligației de întreținere în natură pentru copilul minor.
►Conform Manualului judecătorilor editat de către Asociația Română Pentru Custodie Comună (ARPCC), obligația de întreținere plătită în natură are o serie de avantaje:
1.) Există un control mai bun al modului de folosire al banilor în sensul ca aceștia să fie utilizați în beneficiul minorilor, prin principiul “celor patru ochi” funcționând mai bine.
2.) Părintele nerezident se poate ocupa mai bine de rolul său în creșterea și educarea minorului având dreptul să investească în acele activități educative și recreative care sunt conforme cu viziunea sa asupra nevoilor copilului.
3.) De asemenea, în acest mod părintele rezident poate chiar să acompanieze minorul în desfășurarea acestor activități.
4.) Copilul este expus unei imagini mai echilibrate cu privire la rolul comun pe care ambii părinți îl au în oferirea de sprijin material minorilor, evitându-se creerea unei înțelegeri greșite pe care copilul și-ar putea-o construi cu privire la rolul mamei și respectiv rolul tatălui în viața de familie.
5.) Deoarece părintele nerezident se implică direct în plata diverselor bunuri şi servicii necesare minorului există premizele ca el să fie responsabilizat și astfel să se evite comportamente ilegale de tipul ascunderii surselor de venit.
`
►Asociația Română Pentru Custodie Comună (ARPCC), propune specialiștilor din instanțele de judecată următorul text/frazare pentru dispozitivul sentințelor:
"Instanța stabilește în sarcina ambilor părinți obligația de a colabora în stabilirea cumpărăturilor pentru copil de așa natură încât nevoile de creștere și educare ale minorului să fie satisfăcute. În acest sens fiecare dintre cei doi părinți va completa lunar un raport cu bunurile și serviciile cumpărate pentru copil, raport pe care îl va înmâna celuilalt părinte, în raport cu venitul net lunar al fiecărui părinte în parte, și până la maxim 25% din venitul lunar net".

Multumesc , Dapix! Sper ca pe acest forum se uita si viitorii divortabili si/sau avocatii acestora, care propovaduiesc interesul superior al minorului. Vad ca nu ati mentionat argumente CONTRA. Chiar sa nu fie???

Exista evident si argumente pro cat si contra.
A intocmi un raport mi se pare o sincera lipsa de ocupatie si mult mult timp pentru nimic!
Desigur ca depinde si de cuantumul pensiei. Ce raport sa intocmeasca un parinte pentru o pensie derizorie? Celalalt parinte nu traieste in aceiasi realitate? E vreun secret cat costa intretinerea, 1 kg de lapte, un pui si o pereche standard de pantofi? Sa scriu rapoarte pentru 300 de lei pe luna? Sincer, prefer sa-mi petrec timpul cu copilul in loc sa scriu dari de seama.
Daca esti de buna credinta si esti si un parinte ancorat in realitate te socotesti si singur: cam cat ar putea costa mancarea copilului meu pe luna, o minima distractie de week end, un necesar standard pentru scoala, cateva haine, intretinerea la bloc, lumina, apa, gaze sau ce o mai fi, si faci o propunere de X lei. Ce facem? mergi tu la bloc sa paltesti 1/2 din intretinere? desigur, nu. Deci o parte din costuri trebuie acoperita in bani. Nimic, in acelasi timp, nu te impiedica sa propui: eu achit afterschool-ul si cursurile extra scolare si cumpar integral necesarul de rechizite. Tu mama, acoperi integral hrana, imbracamintea, incaltamintea si intretinerea la bloc. Deci cei 2 pot alege capitole distincte, pe care le considera echitabile ca acoperire sau pot divide cheltuielile pe fiecare capitol in parte.
Daca pensia in natura ar contribui la mai bune relatii cu parintele nerezident ar insemna ca s-ar darama intregul esafodaj a celor care boloboresc cu ochii in lacrimi cat de mult si-ar iubi copiii, de 300 de lei pe luna, insa! Ori te iubeste, ori nu te iubseste copilul independent de ceea ce ii oferi. Sa ne hotaram.
E adevarat insa, ca o stare de "criza" intre parinti face imposibila o colaborare, respectiv o plata a pensiei in natura.
Logica ne demonstreaza ca nu poti obtine colaborarea prin forta sau executare silita. Si atunci, instanta se gandeste la finalitate: ce e mai important ca acel copil sa obtina totusi ceva si de la celalalt parinte, sau sa ramana lipsit pentru ca cei 2 nu pot sau nu vor sa se inteleaga?
Interesant este insa, ca cei care sustin plata in natura cand li se propune plata after school-ului sau a bonei, nu mai vor nici asa, ci vor un program de tipul: luni vin si aduc 5 oua, marti trec si aduc 1l de lapte, miercuri seara sunt la usa cu 1 kg de mere, sambata sun la sonerie pentru o paine, duminica ma gasesti pe hol cu o pereche de sosete. Si uite asa, pensia alimentara se transforma in intalniri zilnice, in care vreau nu vreau, trebuie sa te vad zilnic, si cand nu vii cu ouale, vii sa iei copilul, si cand tocmai ai adus copilul te intorci sa aduci ouale, apoi imi scrii sa intrebi daca maine sa aduci mere rosii sau verzi, iar pe seara ma suni ca sa vorbesti cu copilul si maine dimineata ca sa ma intrebi cum a dormit copilul. De ce am mai divortat? Ce frumos ne intelegem si vorbim mai mult ca atunci cand eram impreuna.
Si totusi, oricat iti place sau nu, oricat esti sau nu de acord, eu am viata mea din care tu, sub niciun pretext, nu mai faci parte zilnic!
Arpcc-ul crede ca viata si cresterea unui copil sunt proceduri de multinationale. I-as intreba pe aceia, care e suportul logic si legal, al instituirii unei obligatii, pe care ulterior nu ai parghiile necesare de a o pune in executare silita si nici mijloacele de a sanctiona incalcarea ei? Din respect pentru logica si realitate,sa ne intrebam si daca nu scriu raportul, ce se intampla? nu mai plateste parintele pensia? pai ce sa vezi, e obligatoriu. Isi diminueza veniturile? La unele job-uri ori cat ar vrea nu va putea. Deci, care e consecinta asa-zisei "obliagatii", ca ea sa ramana obligatie, nu cuvinte pe hartie? E din filmul sa vorbim sa nu adormim si sa ne credem in plus si importanti.
In plus, mai exista si mame, scria o doamana aici pe forum, care nu au nicio apasare ca omul plateste sau nu pensia. Castiga ele suficient. Pe acelea cum le mai "obligati"/"fortati" singura religie a arpcc-ului?
"Părintele nerezident se poate ocupa mai bine de rolul său în creșterea și educarea minorului având dreptul să investească în acele activități educative și recreative care sunt conforme cu viziunea sa asupra nevoilor copilului. " nimic mai adevarat. La fel, per a contrario, acolo unde nu investeste, nu decide!

deci, PS...sa inteleg ca e o argumentatie CONTRA? ca PRO nu am prea vazut..... Apoi, am si spus, parca...lucrurile firesti trebuie continuate. Ce o costa pe instanta sa chestioneze "divortabilii parinti" despre cum s-au inteles despre copil pana la ultima palma/ultimul adulter? Asta in loc sa citeasca ultimele sms-uri (mii!) din luna anterioara divortului, majoritatea, si de ambele parti, fiind profund ostile (logic, nu?). Dar sunt avocati care asta arunca...in poala instantei. Dar dvoastra nu aveti de unde sa stiti.

Argumente pro sunt ca acolo unde copilul are 2 parinti care colaboreaza, cat de cat, macar, acestuia (copilului adica) i se va intari credinta ca ambii parinti sunt prezenti in viata lui. Acolo unde, parintii nu pot, nu vor sa colaboreze, plata pensiei in natura va conduce la o sursa in plus de conflicte, si la scurt circuitarea copilului. Copilul: vreau niste adiddasi noi. Mama: i-am zis lui tac-tu sa-ti ia. Copilul: nu mi-a luat. Tatal: nu mi-a zis ma-ta. Copilul: n-am adiddasi. Parintii: se cearta deja de 10 minute. O fi bine?
Eu am zis de multe ori, nu exista lege care sa te faca parinte bun si nici lege care sa te transforme din parinte bun in ticalos. Pana la urma, realitatea ramane asemenea celor 2 parinti si a modalitatii in care cei 2 reusesc sa se inteleaga, sau din contra, nu!
Degeaba scriem pe hartii: colobarati, intelegeti-va, ca nu putem sa-i ardem cu fierul rosu daca ei nu vor sau chiar nu pot sa se inteleaga.
Nu vrem sa acceptam realitatea ca exista si oameni care nu se pot intelege?
Asta e problema celor care nu accepta, nu a realitatii! si indiferent ca domnul judecator accepta sau nu aceasta realitate, ea continua sa existe.
Si in general vorbind, daca erau capabili sa se inteleaga fie nu divortau, fie divortau prin acord. Daca au ajuns in instanta, e tocmai pentru ca NU se inteleg, iar tu judecator esti chemat sa rezolvi ACEASTA situatie, cea de neintelegere, nu cea ideala de intelegere, ca daca asta era realitatea nu aveai tu judecator ce diferend sa mai transezi, dar ipocrizia si vorbele goale sunt maxime!
Domnule judecator noi divortam, ne-am inteles cu privire la autoritate, la programul de legaturi personale, la pensie si am venit la dvs ca sa ne mangaiati pe frunte ca suntem buni si ne intelegem Si judecatorul scrie: bravo, v-ati inteles, sa scriu. Asa o fi? De asta merg oamenii in instante? Dumneata domnule judecator esti chemat sa transezi neintelegerea, nu intelegerea, ca la asta din urma, ne pricepem toti.