În urma divorțului,minorul mi-a fost încredințat mie ,dar împreună cu tatăl acestuia sa luam decizii în ceea ce-l privește. Eu locuiesc în alta țară decât România,unde muncesc și vroiam sa obțin de la tatăl minorului aprobarea de ai face pașaport pentru o vacanță și am ajuns la tribunal. Țin sa menționez ca tatăl nu-i plătise pensia de întreținere de 4 ani,de unde lucrurile au luat alta cale.Mi sa intentat proces de restabilire a domiciliului către minor și am pierdut;fiind citata la tribunal și nu am putut sa ma prezint. Am trimis avocatului toate documentele necesare pentru a dovedi ca am o locuință,ca am permis de munca și toate cele dar nimic nu a fost luat în considerare,unde vroiam să ajung este ca vorbind cu avocatul meu am dedus ca a clacat de bunavoie,sentința este decisiva ,se stabilește șederea minorului la locuință tatălui și pensia de întreținere de către mamă. Ce pot sa fac,unde pot sa apelez?
Doamnă, mă tem că nu aveţi cale de rezolvare în problema dvs.
Prin stabilirea domiciliului minorului la dvs., s-a stabilit, implicit, că acel copil este îngrijit de dvs., nu de bunici, mătuşi sau vecini. Ori dvs. aţi părăsit copilul, chiar dacă pentru scopuri nobile şi aşa, tatăl a avut câştig de cauză.Copilul trebuie crescut de părinţi, până când aceştia există, şi dacă altfel nu se poate, măcar de unul din ei.Iar acesta este tatăl copilului, la care locuieşte şi se ocupă fizic cu el.
Problema este ca tatăl nu a fost niciodată interesat de copil,nu la vizitat de anul trecut din noiembrie și un copil nu poate trăi doar cu pufuleți și banane,adaug,tatăl lucrează ca șofer de tir,internațional. Cum se poate ocupa de copil? Ajunge sa îl crească tot bunicii?
Copilul având domiciliu în România,la locuința părinților mei și a mea,sunt divorțată de aproape 6 ani,ani în care tatăl vizita minorul o data la câteva luni! Va mulțumesc!