Am si eu o problema.
In urma cu 1 an, unchiul meu mi-a facut o plangere penala impotriva mea.
Scurta poveste: mama a vandut un apartament in Bucuresti cam acum 5 ani si apoi si-a cumparat unul in Sibiu. A locuit o perioada cam de 2 ani la Sibiu singura, fiind sanatoasa si neavand nicio problema medicala de care sa imi spuna.
La un moment dat cazuse la pat, a stat cazuta la pat cam 2 saptamani, in aceasta perioada de 2 sapt urma un fel de tratament si o vecina din bloc farmacista a avut grija de ea.
Dupa ce am aflat ca a cazut la pat, m-am deplasat la sibiu si am dus-o la spital.
La spital au cazut numai vesti rele si am aflat ca mama avea cancer iar in 2 sapt a murit la spital.
Acuzatiile aduse de unchiul meu la adresa mea in plangere sunt lasarea fara ajutor a unei persone in dificultate si impiedicarea ajutorului.
Acum 2 sapt mi-a venit ordonanta ca s-a clasat, impreuna cu referatul politiei.
Acum problema mea: politia, din ce scrie ca au inteles ei, a mentionat ca in toata aceasta perioada de 2 ani femeia farmacista a ingrijit-o pe mama.
Eu nu am declarat asta la politie in niciun caz, doar ca a avut grija de ea de cand a cazut la pat, adica doar 2 sapt. Ei au inteles 2 ani.
Exista posibilitatea ca, in timp ce politistul imi dicta ce sa scriu dupa ce m-a intrebat tot ce s-a intamplat, sa scriu asta ca prostul, sau sa las in aer detaliul acesta.
Aceasta este problema mea.
Unchiul meu mai poate sa depuna plangere impotriva acestei ordonante, poate ajunge asta in prima instanta? ca politia a inteles ca o femeia farmacista a avut grija de mama 2 ani? chiar daca eu nu am declarat asta oral, repet, poate doar ca prostul in scris pt ca eram foarte speriat.
Astept un raspuns.
Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală
Art. 340
Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată
(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
(2) Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare.