Bună seara!
Am și eu o întrebare, dar înainte de a adresa întrebarea, am să explic situația cazului (pe cât de ”scurt” posibil):
Cu câteva luni în urmă am fost implicat într-un accident rutier, ca parte vătămată. Circulând regulamentar cu bicicleta pe un drum național în raza unei localități, unde viteza maximă admisă este restricționată la 70 km/oră. La un moment dat am fost lovit de o motocicletă din spate, care circula cu viteză excesivă. Din spusele unor martori ”avea cel puțin 120 km/oră”. Acesta a lovit un câine (de dimensiunea unui câine de lup) pe care l-a secționat în două, după care alunecând pe șosea a mai parcurs 70 m, izbindu-se de bicicleta mea. Menționez că în raza producerii accidentului sunt amplasate indicatoare de avertizare pentru animale (triunghi roșu cu semn de căprioară). În declarația lui dată la poliție a precizat faptul că a obsrvat câinele, care s-a oprit pentru un moment și nu l-a mai considerat un pericol, el continuându-și deplasarea, lovind câinele în plină viteză. La impactul cu motocicleta am căzut de pe bicicletă, lovindu-mă la cap, în urma căreia mi-am pierdut cunoștința. Din starea de inconștiență mi-am revenit în ambulanță pe drumul către spital. Am fost internat 3 zile pentru investigații, stabilindu-se diagnosticul de traumatism cranio-cerebral, traumatism toraco-abdominal, endorsă deget, endorsă umăr și multe alte leziuni, pentru care medicul legist a acordat 14 zile de îngrijiri medicale.
Inițial am încercat să rezolvăm problema pe cale amiabilă, prin care să ajungem la o înțelegere, ca motociclistul să plătească o sumă, care să acopere pagubele materiale și cheltuielile parvenite în urma accidentului. Acesta a propus o sumă modestă, pe care l-am acceptat, fiind de acord să nu depun plângere penală împotriva lui, dar s-a răzgândit. În această situație am fost nevoit să-l acționez în instanță, dosarul aflându-se la procuratură așteptând decizia de trimitere în judecată. Se laudă că, dacă cazul ajunge în instanță va câștiga procesul, pentru că are cunoștințe ”sus puse” care i-au spus că, ”cu bani se poate rezolva orice”. Deci în loc să încerce să-și repare greșeala prin împăcare, mai are de gând să se sustragă și de la răspunderea civilă (ca să scape cu ”basma curată”), iar până când nu va fi găsit vinovat, nu-mi pot recupera nici măcar pagubele materiale de la asigurator.
Întrebarea mea este, dacă din punct de vedere legal, este vinovat pentru fapta comisă sau evenimentul se consideră un ”caz fortuit” (precum susține motociclistul), care scutește de orice răspundere, inclusiv de la plata daunelor provocate?
Vă mulțumesc.
Indiferent c u ce se lauda faptuitorul, sau indiferent ce sustine, trebuie sa credeti doar in ideea ca vi se va face dreptate. Laudarosi sunt multi..daca este vinovat sau nu, va decide instanta , in caz ca se va ajunge la judecata .In functie de vinovatia sau nevinovatia sa, acesta va va despagubi . Daca spuneti ca avea viteza pe care o avea, chiar intr-o zona in care erau amplasate indicatoare de atentionare, nu vad ce caz de forta majora mai este. Asteptati insa concluziile organelor in drept, este cel mai bun lucru.
Daca in acest moment dosarul se afla la Parchet, este foarte importanta solutia data de procuror! Normal ar fi sa i se intocmeasca Rechizitoriu si sa fie trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, si atunci, in cadrul procesului penal, dvs. sa va constituiti in calitate de parte vatamata, parte civila si sa cereti despagubiri materiale si morale... Daca exista probe impotriva lui nu are cum sa scape ,,basma curata", asa cum sustine...
Atentie A.B.
Conservati pe acei martori care au vazut accidentul/viteza motocicletei.Veti avea nevoie de ei pentru marturie.Daca sunt din zona, poate ii convingeti sa va ajute chiar cu o declaratie la politistul care a instrumentat cazul.(daca nu au dat deja declaratie)
Cred ca este bine sa asteptati concluziile organelor in drept. Este cel mai bun lucru sa aveti si un avocat sa va reprezinte.
m
Mai jos aduc cateva date si precizari referitoare la vinovatia civila si vinovatia penala, precum si la cazul fortuit.
Conceptul juridic al vinovatiei este unitar, pentru ca in toate cazurile de raspundere el defineste elementul subiectiv, atitudinea subiectiva, dar este si diversificat intrucat forma ori gravitatea acestei atitudini este luata in considerare in mod diferentiat, in diferitele forme de raspundere din cadrul diferitelor ramuri de drept.
Examinand vinovatia-conditie a raspunderii civile delictuale in paralel cu vinovatia penala, se poate afirma in primul rand ca ambele categorii imbraca atat forma intentiei, cat si a imprudentei sau a neglijentei.
Aceste notiuni se si deosebesc sub anumite aspecte. Daca vinovatia penala se prezinta in principal sub forma intentiei, vinovatia civila se prezinta de cele mai multe ori sub forma culpei.
Sub aspectul gravitatii, vinovatia penala, in forma culpei va fi retinuta numai atunci cind prezinta un grad de gravitate inalt, pe cind culpa civila cea mai usoara angeaza raspunderea civila delictuala.
Rezulta ca notiunea de vinovatie civila este mai larga decit cea de vinovatie penala.De aici mai pot fi trase unele concluzii.
1. Una se refera la faptul ca instanta penala poate obliga la unele despagubiri civile chiar daca a dispus achitarea in cazul in care fapta nu prezinta caracterul unei infractiuni ori fapta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii.
2. Cealalta precizeaza intelesul exact al art.22 C.proc. pen. conform caruia hotarirea penala are autoritatea de lucru judecat in fata instantei civile cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savirsit-o si a vinovatiei acesteia.
Exista doua posibilitati atunci cand la producerea prejudiciului concureaza, alaturi de fapta ilicita a autorului si fapta altor persoane sau anumite eveniente exterioare si anume excluderea totala sau numai diminuarea vinovatiei autorului.
Daca analizam cazul unui accident auto, cum este si cazul dvs. la producerea caruia au contribuit cauzal atat fapta vinovata a conducatorului motocicletei, care a condus imprudent ( cu viteza de 120 km/h), cat si un caz de forta majora ,insuficient pentru a inlatura total vinovatia conducatorului, vom ajunge la concluzia ca nu se poate pune decat cel mult problema unei diminuari a despagubirii si in nici un caz a inlaturarii raspunderii.
Foarte important este faptul ca imprejurarea exoneratoare de vinovatie va fi luata in considerare numai daca autorul faptei ilicite nu a provocat el insusi, cu vinovatie, evenimentul sau situatia exoneratoare.
In legatura cu desemnarea concreta a imprejurarilor ce inlatura vinovatia , in doctrina si in practica judecatoresca exista controverse de opinie. Totusi, in general se porneste de la criteriul de apreciere a vinovatiei, de la faptul ca acolo unde inceteaza culpa incepe cazul fortuit.
Unii autori identifica toate categoriile de imprejurari care au facut imposibila prevederea si prevenirea urmarilor faptei cu notiunea de caz fortuit.
Acest punct de vedere largeste nejustificat spatiul pe care il reprzinta notiunea cazului fortuit.De aceea, in cuprinsul notiunii largi a fortuitului, vom distinge o serie de imprejurari care, toate ,presupun lipsa vinovatiei, dar care, fiecare in parte, se distinge prin anumite caracteristici si consecinte juridice, care le sunt proprii.Astfel, in cele mai multe lucrari de specialitate, sunt retinute drept imprejurari principale care inlatura vinovatia fapta victimei insasi , fapta unui tert pentru care autorul nu este tinut a raspunde, cazul fortuit stricto sensu si cazul de forta majora.
Toate aceste imprejurari pot sa inlature total vinovatia autorului faptei cauzatoare de prejudicii sau, dupa caz, sa o inlature partial.Deci, atentie.
Mult succes!
Daca analizam cazul unui accident auto, cum este si cazul dvs. la producerea caruia au contribuit cauzal atat fapta vinovata a conducatorului motocicletei, care a condus imprudent ( cu viteza de 120 km/h), cat si un caz de forta majora ,insuficient pentru a inlatura total vinovatia conducatorului, vom ajunge la concluzia ca nu se poate pune decat cel mult problema unei diminuari a despagubirii si in nici un caz a inlaturarii raspunderii.
Daca raspunderea ramane, (probabil va fi vinovat si cainele) in ce proportie se poate diminua despagubirea?
Daca acel caine are un stapan care l-a lasat nesupravegheat, ar putea fi chemat sa despagubeasca diferenta?Intrucat daunele materiale si ingrijirile medicale sunt cuantificabile, care ar fi ratiunea unei dezdaunari partiale, victima neavand nicio vina?
Speta este interesanta si incerc sa obtin o clarificare.Multumesc.
avocatnet.ro explicăm legislația
ContSters47264, utilizator
invmona