nulitatea absoluta a actului autentic pentru cauza imorala

Bună ziua!

Vă solicit sfatul în următoarea speță:
În anul 1994, după 8 ani de relație cu fosta soție (la acel moment nu eram căsătoriți), aceasta a achiziționat un apartament. După 4 luni, respectiv începutul anului 1995, aceasta mi-a vândut în condițiile legii (prin act notarial) o cotă de jumătate din apartament. După aproape 1 an ne-am căsătorit, căsătorie ce a durat 12 ani (2007), moment în care am părăsit domiciliul conjugal, lasându-i soției (fostei) posesia exclusivă a imobilului. În anul 2017, am introdus acțiunea de partaj a acestui imobil, acțiune a cărei suspendare a fost solicitată de avocatul fostei soții în baza art. 413 C.pr.civ., alin. 1, punct 1, în baza introducerii unei cereri de nulitate absolută a actului de vânzare cumpărare pentru cauză imorală. Motivul invocat de fosta soție este că aș fi condiționat încheierea căsătoriei de încheierea prealabilă a actului de vanzare cumpărare al imobilului și că niciodată nu mi-ar fi vândut cota de 1/2 dacă nu aș fi condiționat-o. Ca probe a solicitat proba cu martori și cu interogatoriul.
Solicitarea mea constă în obținerea unui răspuns la întrebarea: cât de mult stau în picioare alegațiile fostei cu privire la o presupusă condiționare (descrisă anterior) în fața instanței după 22 de ani de la încheierea unui act autentic și cum aș putea combate această acuzație? Mulțumesc anticipat pentru deranj!