Marți, 11 februarie, are loc evenimentul: Negocierea colectivă - Alegerea reprezentanților angajaților și provocările practice. Participă →
Prin vechime în muncă se înţelege totalitatea perioadelor în care o persoană a desfăşurat activităţi în temeiul unui raport de muncă, în sens larg, tipic sau chiar atipic, deoarece, potrivit alin. (3) al art.16 din Codul muncii, „munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă”.
Pentru acordarea sporului de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare toate perioadele lucrate efectiv – inclusiv cele anterioare.
Sporul de vechime se acordă, deci, pentru întreaga perioadă lucrată, în funcţie de tranşele de vechime stabilite prin lege – în cazul „bugetarilor” – sau prin contractele colective ori individuale – în cazul salariaţilor din sectorul privat. Se poate deroga în favoarea celor din urmă prin „normele negociate”, de la minimul prevăzut la art. 41 alin. (3) lit. d) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 nr. 2895/29.12.2006: minimum 5% din salariul de bază pentru 3 ani vechime şi maximum 25% din salariul de bază la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază.
Sporul corespunzător vechimii în muncă se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă prevăzută la tranşa respectivă.
Autor: drd. Ana Cioriciu Stefanescu
[ link extern ] >
~ final discuție ~