Susțin opinia de mai sus, noțiunea de domiciliu se interpretează în sensul art. 8 CEDO, e parte din viața privată a persoanei, chestiune de fapt, independent de existenta unor forme juridice a acestei situații.
In plus, deși nu fac drept penal și va rog să mă corectați daca greșesc, și refuzul de a părăsi domiciliul înseamnă infracțiune.
As fi, totusi, curios cum si pe ce considerente ar aprecia politistii chemati de urgenta, ca locatarul are sau nu dreptul de a ocupa locuinta respectiva. Nu cumva in baza unor acte doveditoare, ca contract de (sub)inchiriere incheiat intre parti, respectiv formalitatile impuse de lege privind stabilirea domiciliului/resedintei.
Totodata as fi si mai curios sa aud opinia politistilor atunci cand se invoca prevederile art. 8 din CEDO, care nu are tangenta cu problema pe care o discutam si care spune:
ARTICOLUL 8 Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.
...Cu alte cuvinte art. 8 CEDO este departe de a se aplica in speta discutata.
Este cel putin interesanta pozitia legiuitorului exprimata in art.224 Cod Penal:
Violarea de domiciliu
(1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependința sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) În cazul în care fapta este săvârșită de o persoană înarmată, în timpul nopții ori prin folosire de calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Legiuitorul vorbeste aici despre persoana ca foloseste locuinta/incaperea, etc. si nu face distinctie intre locatarul care are si cel care nu are forme legale.
Imi pare rau, dar consuma cateva pagini buna sa incerc sa formez o imagine de la zero despăre ce inseamna domiciliu si protectia sa in acceptiunea CEDO si cum e acest concept protejat si transpus in legislatia interna.
Va dau un exemplu, inclusiv mediul din jurul locuintei e protejat de afectare a calitatii vietii private, darmite accesul altor persoane in interiorul domiciliului.
Dupa cum vedeti din art. aratat de dv., la violarea de domiciliu se vorbeste despre locuinta, incapare, dependinta, loc imprejmuit unde omul isi desfasoara o parte a vietii sale private. Nu se refera, infractiunea in sine, la intrarea vreunuia in imobilul trecut pe actul de identitate al altei persoane.
Politistul constata ca unul e in casa si unul vrea sa intre sau nu vrea sa iasa. E o aparenta de fapt. De cele mai multe ori partile sunt foarte clare in a declara ca ala de acolo locuieste aici, dar e imobilul meu si vreau eu sa intru ca e al meu.
Formalitatile vin mult dupa aparenta de fapt, dupa viata privata si dupa dreptul fiecaruia la liniste la el acasa.
Din ce am inteles statul a inchiriat la X cu forme legale. X a subinchiriat la Y fara nici o forma, pur si simplu l-a lasat sa stea. Din pacate Y nu are nici un drept sa stea din moment ce nu are nici un act. Oricum ai suci problema daca Y cheama politia de fapt Y nu are nici un drept sa ramana. Incercati amiabil sa mai obtineti cateva zile. Daca primesc pe cineva cateva zile in casa sa stea, nu insemna ca va avea dreptul sa stea oricat - oricat pana il dau afara - deci discutati, platiti si obtineti cateva zile de pasuire.