Fatarnicia noastra cea de toate zilele

Simplu : de 19 ani, avem parte doar de FATARNICIE!
Anul acesta, punem (on air) iar Fatarnicia pe primul loc.
Exista leac pentru ea? Eu zic ca da!

Votez cu Tine

Deşi Împărăţia Ta
Nu este pe această Lume -
De mila bietei Tale turme,
Cu Tine, Doamne, voi vota -
Filozofii de mucava,
ªi raţiunea, Te îngroapă -
Cu Tine, Doamne, voi vota -
Chiar de promiţi numai o groapă -
Aşa cum Tu ai recompus
Cu viaţa Ta, Poemul Lumii -
Votez cu Dumnezeu Iisus
Cu poezia mea – a humii -
ªtiu – o ştampilă e-un nimic,
Nu aştept Raiul de la Tine,
Doar să m-ajuţi să mă ridic
Din Iadul Lumii, care vine -
ªi-n mângâierea ce ne-o dai,
Ne dă şi-o brumă de putere,
S-o împărţim celor ce-n “vai!”
Nu au pe lume mângâiere –
Învaţă-i Tu, pe farisei -
Învaţă-i Tu, pe muribunzi -
Învaţă-i chiar şi pe atei -
Măsura-n inimi, nu în pfunzi –
E plină lumea de arginţi -
ªi de vândut, ce nu se vinde -
Adu-ne-aminte de cei sfinţi,
Să le dăm inima, merinde -
ªi câte-aminte să ne-aduci -
să fim ce n-am fost niciodată -
Nu concurenţi, şi singuri cuci -
Ci oameni liberi, întru Tată -
Votez, votez, votez Hristos -
Votez alegerea cea bună -
Măcar o clipă de frumos
Să gust – pe Lumea de minciună -
Deşi Împărăţia Ta
Nu este pe această Lume -
De mila bietei Tale turme,
Cu Tine, Doamne, voi vota

:hugall::luck:

Cu versurile sunt total de acord, cu cei 19 ani (chiar 20, acu' acu'), parca ar fi mai multi...... daca va referiti la zona politica.
........................
Gandul asupra acestei teme mi-a venit de la o intamplare personala, din care am scapat, ca sa zic asa, cu fata curata, si care m-ar fi adus in situatia de a fi fatarnica.
Intr-o zi ma intalnesc in fata unui hipermarket, avand cosul cu ceva cumparaturi facute, cu patroana buticului din blocul meu de unde ani de zile mi-am facut cumparaturile si cu care ma aveam in relatii foarte bune.
Doamna si-a aruncat privirea in cosul meu si s-a oferit sa ma conduca acasa cu masina, desi nu era o distanta prea mare pana la bloc. M-am eschivat, spunandu-i ca vreau sa fac si o plimbare prin parc, ea a plecat si eu am ramas cu un soi de ranchiuna pe soarta ca m-a pus intr-o situatie jenanta.
Nu mai dadusem pe la magazinul ei de vreo 3 luni, las ca nu sta in baza mea, dar la vremea cand am luat hotararea sa nu mai fac cumparaturi de la ea, vizitasem hipermarketul din intamplare si constatasem o diferenta de pret destul de marisoara la aceleasi produse. In ce ma priveste aveam motivul principal pentru reorienarea locului de unde sa-mi fac cumparaturile pe viitor.
Daca ea m-ar fi intrebat la intalnirea din fata magazinului de ce nu ma mai duc la buticutul ei, ce puteam sa-i raspund? Sa-i reprosez ca, din punctul meu de vedere are preturi prea mari si ca "se cam intinde la cascaval"? Nu as fi avut acel tupeu, in fond trebuie sa manance si familia ei o paine....... si atunci as fi gasit o alta motivatie..... care sa fi fost aceea? Nici acum nu-mi dau seama ce minciuna mi-ar fi venit sa-i spun, probabil...plimbarea pe jos, ca face bine la sanatate... :) As fi fost categoric fatarnica.
Acesta este un exemplu nesemnificativ, in aparenta, dar m-a facut sa ma gandesc ca din aceste marunte minciuni ne construim, zi de zi, inlauntrul nostru propria fatarnicie pe care e greu s-o recunoastem...mai bine ne uitam la altii ce aschie micuta au in ochi.

Sigur ca in viata esti nevoit sa gasesti o explicati, o scuza care, de fapt, este o mica minciuna.
Dar mai bine un neadevar care sa faca bine dacat un adevar care sa creeze suferinta semenilor.
Acum 2 sapatamani eram la o petrecere de copii de gradinita. Mamica sarbatoritei, tanara de 35 de ani, insista sa mananc o bucata marisoara din tort, asa cum avea si dumneaiei in farfurie. Eu fiind mai plinut ( nu obez) incerc sa evit dulciurile rafinate. Am gasit pe loc scuza sa nu ma ating de prajitura spunand ca tocmai fac un tratament si o sapatamana nu trebuie sa consum dulciuri.
Puteam foarte bine sa spun ca ma abtin ca sa nu ma mai ingras, numai ca in fata mea aveam o mamica de 1,60 si peste 90 de Kg ( cam 10 Kg mai mult decat mine). Ar fi fost foarte neplacut sa vada ca eu pot sa ma abtin iar ea nu .
Cred ca e bine sa mai spunem si minciuni nevinovate pentru a nu rani sau a evita situatii jenante.

@adriantot
Nu despre minciunele :) intreb eu...sigur necesare pentru a ocroti semenii de penibil si ridicol.
Eu ma refeream la ceea ce te duce la edificarea fatarniciei proprii, aia care ajunge sa te sufoce pe dinlauntru si-ti schimba personalitatea.
..........................
De ce ii determinam pe altii sa fie fatarnici fata de noi? Orgoliul? Dorinta de a-i pune sub lupa si a-i diseca ca pe ganganii?

Am avut o colega care avea un instrument foarte eficace pentru ea de a depista fatarnicia celorlalti colegi. Venea cu teancul de poze absolut banale, nici macar cu valoare artistica, ale copiilor si se aseza langa tine si pana nu-ti arata toate pozele si nu-ti explica fiecare ce facea si unde era si cu cine era, nu se lasa. Si te analiza la reactie..... Daca "puneai botu' te taxa cu prima ocazie, acuzandu-te fix de fatarnicie, daca nu, pur si simplu nu mai avea treaba cu tine. Nu ma lamuream care sa fie scopul, decat ca ii placea sa analizeze oamenii si sa stie pe cine sa se bazeze la o adica. Si dupa cum unii au constatat, am invatat ceva din aceasta intamplare....:), adica imi mai sare tandara si trec peste diplomatie......

elga50 a scris:

........................................................................................................................
Am avut o colega care avea un instrument foarte eficace pentru ea de a depista fatarnicia celorlalti colegi. Venea cu teancul de poze absolut banale, nici macar cu valoare artistica, ale copiilor si se aseza langa tine si pana nu-ti arata toate pozele si nu-ti explica fiecare ce facea si unde era si cu cine era, nu se lasa. Si te analiza la reactie..... Daca "puneai botu' te taxa cu prima ocazie, acuzandu-te fix de fatarnicie, daca nu, pur si simplu nu mai avea treaba cu tine. Nu ma lamuream care sa fie scopul, decat ca ii placea sa analizeze oamenii si sa stie pe cine sa se bazeze la o adica. Si dupa cum unii au constatat, am invatat ceva din aceasta intamplare....:), adica imi mai sare tandara si trec peste diplomatie......

Bine si ce facem atunci cand colega da peste un om cu foarte mult bun simt, care-i suporta cu rabdare prezentarea banalelor poze - ca de... cu totii ne vedem odraslele la superlativ (suntem subiectivi si nu este nimic anormal) si empatizeaza cu ea, nu-i tranteste un verede in fata "pleaca de aici cu pozele tale banale"?! - si asta din bun simt... sa fie catalogat fatarnic?! Stiu si eu ce sa zic?
Suntem "unici" si asta ne face sa actionam diferit.