concesiúne sf [At:MDA ms / P: ~si-u~/ Pl: ~nắri / E: concesie + -une] 1 Convenție prin care o persoană (fizică sau juridică) dobândește dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul unor beneficii care revin acestuia din urmă.
Este o diferenta semnificativa intre contractul de locatiune si cel de concesiune
Conform definitiei contractul de concesiune reprezinta conventia prin care titularul contractului obtine dreptul de exploatare servicii sau bunuri apartinand statului,beneficiile obtinute in urma exploatarii revenind statului
Contractul de locațiune este o forma de
administare a bunurilor aflate in proprietate privata a statului sau a altor persoane
Contractul de concesiune reprezinta o forma de administratre sau de
exploatare a bunurilor aflate in proprietatea publica a statului
Contractul de concesiune presupune „exploatarea” bunului concesionat, respectiv obtinerea unor produse in urma activitatii concesionarului
Proprietarul imobilului este competent sa comunice daca accepta varianta dorita de dv