Multumesc,Ruje, pentru raspuns!
N-am afirmat faptul ca tatal ii face programul de vizita si nici ca mama ar avea alt barbat, ci am vrut doar sa ma informez daca e posibil ca tatal poate avea drept de vizita timp mai indelungat si fara prezenta mamei. Eu sunt mama si pledez pentru ramanerea copilului langa mama lui, inteleg foarte bine acest lucru, dar n-o inteleg pe mama copilului de ce se opune asa mult, de ce nu se gandeste mai mult la binele copilului si mai putin la confortul ei!!?
Cu respect...
Multumesc , Ana, pentru interventia ta , care mi se pare constructiva!!
Din ceea ce spui tu il acuzi pe el, se poate spune si asa...de ce in toti acesti ani nu si-a cerut drepturile!!? Povestea e mult mai complicata, nu mi-am permis sa folosesc abuziv acest spatiu al acestui site pentru a povesti in detaliu toate evenimentele!!
Problema este ca eu am stat de vorba cu mama copilului pana acum de 4 ori cu prilejul vizitelor facute in casa tatalui copilului: Craciun, Pasti, Ziua Marinei, si o alta vizita facuta de curand, eu fiind la servici, ea venind cu baiatul pentru o cu totul alt scop, nu as vrea sa se creada ca o barfesc!!De fiecare data au fost primiti cum se cuvine, i-am considerat ca de a-i casei, mi-am dorit sa fiu prietena cu ea pentru ca , de ce nu copilul ei este si al lui, al omului pe care eu il iubesc si-l respect. Din discutiile avute cu ea am inteles ca a fost alegerea ei sa plece, ca au mai existat discutii intre ei, dar ca ea are acum, in cele din urma exact ce si-a dorit:UN COPIL! Inca nu are o alta relatie, dar sunt de acord cu ea ca nu e bine sa stea singura! Aici iarasi e alegerea ei! N-am reusit sa scriu aici ca-n cei 5ani de cand ea a parasit domiciliul n-a mai venit sa stea la tatal copilului, ba da, a mai venit, foarte rar, dar 2-3 zile si apoi pleca la parintii ei si chiar ea mi-a marturisit ca era dispusa sa se impace de dragul copilului, dar sa nu aiba nici o relatie intima cu tatal si nici o responsabilitate in casa lui! Ei, ce zici?Treaba ei, n-a mai vrut sa stea, n-a ma vrut... n-o obliga nimeni in conditiile in care nu exista o casatorie oficiala intre ei, insa , de ce nu-si lasa copilul la tatal lui fara ea? Acest copil ar duce-o foarte bine, ar fi ca si un miel care suge la doua oi!
Spuneai ca poate intradevar el a avut probleme cu alcoolu...asa o fi? n-o fi asa?...un barbat singur, dependent de alcool si tigari, cu un salar mic(lucreaza la patron), nu reusea sa se mute de la o garsoniera unde stateau ei, cand erau impreuna, la un apartament cu 2 camere, ce-i drept, nu confort sporit, dar bine pus la punct, sa-l mobileze cu tot ce avea nevoie, sa intretina si o masina(chiar daca e Dacia), sa nu aiba nici un fel de datorii nicaieri!! Ai incredere in mine ca m-am interesat in amanuntit in privinta lui pentru ca si eu, inainte am avut un sot alcoolic si fumator si nu voiam sa se repete istoria!
El mi-a marturisit ca de cand ea a decis sa plece din casa lui el n-a mai avut o alta relatie pana la mine, a asteptat-o, i-a spus sa vina acasa sa-si creasca copilul, insa el avea nevoie si de o sotie, nu de un chirias, nu vreau sa fiu rautacioasa! Ea are un servici bun, cu un salar de 3 ori mai mare decat el si, cu toate acestea o sa-ti spun ceva ce m-a uimit:de Craciun n-a facut copilului un brad , de Pasti nu i-a facut si lui oua rosii si cozonac, nici macar n-a cumparat, motivand ca ei nu-i place cozonacul, dar cand a venit la tatal copilului acasa a mancat de taote si nu i-a fost rau! Poate ai si tu copii, cum si eu am si fiecare parinte se gandeste sa-i faca copilului o bucurie de Craciun sau de Pasti si nu se foloseste de aceste sarbatori sa-si pedepsesca copilul ca a fost obraznic si de aceea n-a venit la el Mos Craciun sau Iepurasul! Orice mama face tot posibilul ca sa-i ofere o bucurie copilului sau! Povestea e mult mai nunatata! Stiu multe lucruri, dar nu de la el, ci de la alte persoane care i-au cunoscut. El n-a vorbit-o de rau niciodata, i-a acceptat decizia de a pleca, dar nu accepta faptul ca-i refuza dreptul, omenesc, de a-si vizita copilul fara ea. Pana acum n-a intreprins nimic pentru ca s-a gandit ca e prea mic copilul si sa nu fie traumatizat psihic!
Astept raspunsul tau dar, de ce nu, si al altora!
Un sfarsit de saptamana binecuvantat!
Cu drag, Mariana!
In ciuda faptului ca parintii copilului n-au fost vreodata casatoriti , legiutorul a inteles sa le confere aceleasi drepturi ca si celor a caror relatie a fost confintita printr-o casatoriei .
Asa incat , parintele care doreste a pastra legaturi personale cu propriu copil , se poate adresa judecatoriei in a carei raza teritoriala domicileaza paratul.
Instanta, incercand a stabili interesul copilului , si delimitand relatiile dintre parinti , parinti si copii , va stabili un program de vizita, care se va desfasura in intervale de timp prestabilite, in prezenta anumitor persoane , putand exista posibilitatea tatalui de a petrece o perioada mai indelungata , luand in vacante copilul.
Nerespectarea dispozitiilor cuprinse in hotararea judecatoreasa conduce la savarsirea unei infractiuni, in speta nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului.
Succes.