[ link extern ] #!
Poezie de noapte bună
Pentru ea...
Printre zâne, ce se joacă
Pe albastru mării-n zor
Te jucai și tu odată
Printre raze, printre nori...
Eu, eram un călător
Ce plutea în infinit
Și în mine un fior
S-a născut când te-am zărit.
Am sărit din a mea barcă
Și-am plutit... încet sub val
Și-auzi atuncea parcă
O cântare din caval...
Și, cum stam sub simfonia
Notelor din alte sfere,
M-a cuprins melancolia...
S-a făcut, deodat' tăcere...
Îngânat de glasul apei
Ți-am rostit prin versuri calde
Vraja dulce-a neplecării...
Și-ai ramas... atunci, aproape...
Iar apoi în vers am pus
Picătură de iubire...
Și-nvârtind al apei fus
Într-o dulce amintire,
Am plecat, apoi m-am dus...
Am venit apoi, odată
Sub al soarelui apus
Și-am zărit atunci o fată
Și încet, la ea m-am dus...
Erai tu, plângând încet
Pe al valurilor foc...
Și gândeai la un poet
Iară eu, intrând în joc,
Îți rosti încă un vers
Din iubirea mea fierbinte...
Iar apoi, m-am dus, am mers
Și acum, ca și-nainte...
Într-o seară chiar sub lună
Te-am zărit, dulce fecioară!
Ți-am făcut încet din mână
Și-ai zâmbit întâia oară...
De atunci ne-am întâlnit
Mai mereu, în prag de seară
Și din versuri m-ai iubit
Tot mai mult, dulce fecioară...
Iară eu, am ascultat
Fermecat în umbra serii
Glasul tău ce mi-a cântat
Și-am răspuns atunci plăcerii...
Pe furiș te-am sărutat...
[ link extern ] /