Promisiune bilaterala de vanzare-cumparare

In data de 7 noiembrie 2017 s-a facut o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare a unui imobil compus din teren + hala.
In promisiune, partile au convenit ca pretul imobilului sa fie in suma de 170.000 euro care se achita in lei la cursul de referinta al BNR din ziua efectuarii platii, astfel:
- 20 000 EURO in ziua incheierii promisiunii in suma de 90 030 LEI (curs BNR 1 euro = 4,5015 valabil la data de 07.11.2017), suma ce a fost achitata la acea data.
- Suma de 20 000 euro sa se achite pana la data de 21.11.2017.
- Suma de 42 000 euro sa se achite pana la data de 07.02.2018.
- Suma de 88 000 euro sa se achite pana la data incheierii contractului de vanzare-cumparare.
In promisiune nu se face referire de nicio factura.
In schimb, In data de 07.11.2017 se face o factura de avans cladire + teren in suma de 90 030 lei, care se si achita.
In data de 10.11.2017 se face factura finala de imobil (170 000 euro, la cursul de 4,509) in suma de 766 530 lei si stornarea avansului de 90 030 lei, valoarea facturii fiind de 676 500 lei. O data cu primirea facturii s-a semnat un proces verbal de predare-primire amplasament.
(In contabilitatea cumparatorului acest sold exista, 676 500 lei)
Acum, la incheierea contractului de vanzare-cumparare, vanzatorul ne comunica faptul ca avem de achitat suma de 150 000 euro la cursul BNR din ziua platii, suma din promisiune, si nu suma din factura, specificand ca aceasta diferenta este diferenta de curs valutar.
Intrebare: Cumparatorul achita valoarea facturii sau valoarea promisiunii de vanzare-cumparare, si in baza carui temei legal face referire vanzatorul atunci cand spune ca trebuie sa achitam diferenta de curs valutar, avand in vedere ca exista o factura finala in LEI la cursul BNR al euro din ziua emiterii facturii.