As dori sa stiu daca si in ce masura OG 26/2000 se aplica asociatiilor de proprietari.
Dupa cum inteleg eu lucrurile acum, OG 26/2000 reprezinta cadrul general care reglementeaza functionarea asociatiilor, iar L 230/2007 vine cu reglementari specifice asociatiilor de proprietari. Este corect?
La modul specific, ma intereseaza daca intr-o asociatie de proprietari se poate invoca art. 24, alin. 1 din OG 26/2000 care spune ca consiliul director al unei asociatii (comitet executiv in cazul asociatiei de proprietari) poate fi alcatuit in proportie de cel mult o patrime din persoane din afara asociatiei. Motivul este cooptarea in comitetul executiv al asociatiei de proprietari din care fac parte a unor locatari interesati sa se implice in activitatea asociatiei, dar care nu sunt proprietari.
Dreptul comun pentru toate tipurile de persoane juridice este Codul Civil, asa cum in trecut era Decretul 31 / 1954. OG 26 / 2000 nu e drept comun pentru nicio alta categorie de persoane juridice decat asociatiile, fundatiile si federatiile reglementate de ea....
Partile din OG 26 care m-au facut sa cred ca e posibil sa se aplice si in cazul asociatiilor de proprietari au fost:
- art. 1, alin. 1: "Persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes general sau în interesul unor colectivităţi ... pot constitui asociaţii ... "
- art. 1, alin. 3: "Partidele politice, sindicatele şi cultele religioase nu intră sub incidenţa prezentei ordonanţe."
Alin. 3 nu exclude explicit asociatiile de proprietari, iar eu am interpretat grupul proprietarilor dintr-un imobil ca fiind "persoane fizice care urmaresc desfasurarea unor activitati in interesul unei colectivitati", ceea ce probabil reprezinta o greseala.
Articolele indicate de dvs pot parea la prima vdere aplicabile, insa trebuie respectate atat o ierarhie a actelor jurice, o specializare cat si regulile d einterpretare juridice. Si asta o pot face numai specialistii in domeniu.
Este de principiu că legea generală se aplică în orice materie şi în toate cazurile, mai puţin în acelea în care legiuitorul stabileşte un regim special şi derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare faţă de norma de drept comun, ce în astfel de situaţii se aplică numai unde legea specială nu dispune.
Norma speciala se aplica cu prioritate fata de norma generala, chiar si atunci cand este mai veche decat norma generala ;
Norma speciala nu poate fi modificata sau abrogata decat expres de o norma generala ulterioara ;
Si mai sunt reguli si principii, insa deja intram in teoria dreptului....