Pot transfera proprietatea, prin vânzare, copilului din a doua căsătorie? Doresc să fac acest lucru pentru a nu împărți, mai târziu, moștenirea cu fratele lui vitreg

Faceti un contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere (la notar) atunci cand copilul va deveni major. Cu donatia e mai complicat.

Cu donatia e mai complicat pentru ca fiul din prima casatorie va putea cere reductiunea donatiei, in cazul care nu raman de mostenit dupa dvs bunuri de o valoare suficient de mare in comparatiile cu bunurile pe care le donati fiului din cea de-a doua casatorie.
Totusi, nici cu vanzarea catre un minor nu e tocmai simplu, minorul neavand fonduri proprii din care sa plateasca pretul vanzarii. De asemenea, aveti in vedere ca chiar daca faceti vanzare, dar o faceti cu rezerva uzufructului, uzului ori abitatiei, contractul va fi considerat o donatie deghizata, putand fi supus reductiunii.
Deci, ca sa fiti sigur ca fiul din prima casatorie nu va pute emite pretentii, ar trebui sa faceti un contract de donatie prin care cineva (un bunic, sa spunem) doneaza fiului minor o suma de bani cu care acesta sa cumpere de la dvs imobilul.

Contractul de intretinere are prostul obicei sa imobilizeze bunurile mentionate acolo pentru intreaga viata a celui ce va beneficia de intretinere (in speta, dvs).
Adica ii dati copilului ceva ce va putea folosi abia dupa moartea dvs (imobilul nu se mai poate vinde / schimba / ipoteca intre timp), cu conditia ca pana atunci sa va asigure in mod constant alimente, imbracaminte, medicamente si acces la ingrijiri medicale, menaj si sa suporte si cheltuielile de inmormantare. Nu se pot inlocui aceste obligatii cu plata periodica a unor sume de bani, in practica va trebui sa locuiasca mai degraba cu dvs ca sa isi poata indeplini obligatiile contractuale si sa beneficieze de imobil dupa deces.
Stiu multi parinti care s-ar bucura de o astfel de atentie dar care nu ar impune-o copiilor lor prin contract.
Pe de alta parte stau sa ma intreb cum ar putea in practica copilul sa incheie un astfel de contract in perioada minoritatii. Este un act de dispozitie adica functie de varsta, actul va trebui fie semnat de tutore in numele lui, fie aprobat de tutore. Iar tutorele legal sunteti dvs, cealalta parte contractuala, cu interese personale in principiu contrarii si de altminteri oprit de lege de a incheia contracte cu minorul cand va afla in astfel de situatii.

Se numeste un curator special de catre autoritatea tutelara, in scopul incheierii actului de dispozitie intre reprezentantul legal si parinte. In cadrul procedurii de autentificare a contractului, parintele nu are calitatea de reprezentant a minorului.

De acord. Atunci cand primeste mosteniri sau donatii. In cazul acesta isi asuma obligatii prin contract fata de tutorele legal, cred ca e putin diferit. Convingeti-ma va rog.