raluk0207 a scris:
Pai scopul expertizei psihiatrice este tocmai stabilirea discernamantului.
Daca persoana este suspectata a nu avea discernamant, cum isi poate exprima consimtamantul? Sau cum poate fi considerat valabil un astfel de consimtamant?
Si de ce prezumtiile dvs (cum ca pana la proba contrară o persoană este considerată a avea discernământ) pot fi luate in considerare, iar prezumția (ca pana la proba contrara, consimțământul a fost liber exprimat), se exclude?
Orice persoană își poate exprima consimțământul dacă este doar suspectată că nu are discernământ, fiindcă atâta timp cât nu i s-a stabilit discernământul nu există dovada că nu are discernământ. Sunt miliarde de oameni cărora nu le-a fost niciodată stabilit discernământul, asta înseamnă că nu au discernământ? Cei expertizați psihiatric sunt o minoritate, din care majoritatea este considerată ”fără discernământ” sau ”cu discernământ diminuat”. Eșantionul de subiecți expertizați psihiatric, fiind o minoritate, nu este reprezentativ pentru restul lumii, deci statistica nu este valabilă pentru cei din afara
comunității expertizate și implicit nici pentru persoana la care fac referire.