Expertiza psihiatrică poate fi efectuată fără respectarea procedurilor legale?

Dvs. faceți o confuzie. Consimțământul solicitat pentru efectuarea expertizei este un act juridic în sine, o declarație de tip olograf care se solicită înaintea efectuării expertizei, deci este un act juridic declarativ. Faptul că persoana nu scrie, nu citește sau nu vorbește nu împiedică solicitarea consimțământului acesteia. Procedura trebuie parcursă pas cu pas, altfel expertiza este lovită de nulitate absolută. Viciile pe care le-ați enumerat se aplică și în cazul declarației de consimțământ pentru efectuarea expertizei psihiatrice.

"Faptul că persoana nu scrie, nu citește sau nu vorbește nu împiedică solicitarea consimțământului acesteia"

Si cum il obtii?

Eu v-am enumerat viciile de consimtamant (asa cum sunt ele prevazute limitativ in Codul civil) si modalitatea prin care se concretizeaza/manifesta: eroare, dol, violenta.
Lipsa consimtamantului nu e acelasi lucru cu vicierea lui.
Vicierea presupune existenta consimtamantului.
Daca nu exista consimtamant, nu exista obiectul vicierii.
Ca sa considerati daca acel consimtamant a fost viciat, in primul rand el trebuie sa existe, trebuie manifestat si ulterior se apreciaza cum, daca si in ce masura a fost viciat.
Vorbiti in continuu de o lege si de o procedura pe care nu reusiti in concret sa o identificati, ca act normativ.

Nu stiu unde anume vreti sa ajungeti cu acest rationament absurd (pentru ca evident aveti un interes sa demonstrati ...ceva), dar atat timp cat nu exista un text legal unde sa fie prevazuta in mod expres sanctiunea nulitatii absolute, dvs, puteti sa trageti ce concluzii doriti. Este strict interpretarea dvs. As putea paria ca la mijloc este o persoana varstnica, care a incheiat un contract (pentru care s-a depus la notar un certificat medico legal ca are discermanantul necesar pentru a incheia acte de dispozitie), contract care se vrea a fi acum desfiintat, pe motiv ca... nu i s-a luat consimtamantul la momentul efectuarii expertizei.
E ca si cum o persoana are un accident, ajunge inconstienta la spital si dupa, reclama doctorii ca nu i-au cerut consimtamantul ca sa ii administreze tratamentul medical.
Sunt infractiuni unde este necesara stabilirea discernamantului, sens in care se dispune efectuarea unei expertize. Daca nebunul nu vrea, atunci ce? Stam toti organe judiciare, procurori, avocati, parte vatamata pana persoana binevoieste sa fie expertizata, ca sa facem o calificare a faptei, sa stabilim vinovatia si implicit sanctiunea. Really?

raluk0207 a scris:

Pai scopul expertizei psihiatrice este tocmai stabilirea discernamantului.
Daca persoana este suspectata a nu avea discernamant, cum isi poate exprima consimtamantul? Sau cum poate fi considerat valabil un astfel de consimtamant?

Si de ce prezumtiile dvs (cum ca pana la proba contrară o persoană este considerată a avea discernământ) pot fi luate in considerare, iar prezumția (ca pana la proba contrara, consimțământul a fost liber exprimat), se exclude?

Orice persoană își poate exprima consimțământul dacă este doar suspectată că nu are discernământ, fiindcă atâta timp cât nu i s-a stabilit discernământul nu există dovada că nu are discernământ. Sunt miliarde de oameni cărora nu le-a fost niciodată stabilit discernământul, asta înseamnă că nu au discernământ? Cei expertizați psihiatric sunt o minoritate, din care majoritatea este considerată ”fără discernământ” sau ”cu discernământ diminuat”. Eșantionul de subiecți expertizați psihiatric, fiind o minoritate, nu este reprezentativ pentru restul lumii, deci statistica nu este valabilă pentru cei din afara comunității expertizate și implicit nici pentru persoana la care fac referire.