Casa bun comun cu soțul meu a fost vândută la licitație, și a cumpărat-o fiul nostru împreună cu prietena lui. Cum mă pot asigura că nu voi fi dată afară dacă ei se ceartă?

Prietena fiului d-voastra nu e obligata sa va dea nimic din partea ei . Atat timp cat nu ati pus bani deloc la cumpararea casei nu cred ca prietena va fi de acord sa se imparta banii in 3 . Daca nu ar fi cumparat ei apartamentul, l-ar fi cumparat altcineva si nu v-ati fi ales cu nimic si nici nu ati fi avut unde locui. Depinde de fiul d-voastra si de prietena lui daca vor sa faca vreo clauza la notar in favoare d-voastra .

Trebuie sâ reusiti sâ întelegeti ce puteti pretinde si ce nu puteti pretinde!
În clar, divortul nu are nici o legâturâ cu punerea la licitatie de câtre o bancâ a unui bun imobiliar apartinând unei persoane morale care întâmplâtor este firma sotului.
Oricum, din ceea ce dvs ati scris, nu ati avut si nu aveti nici un drept asupra casei.
Înainte casa apartinea unei firme, la licitatie nu ati participat financiar, cuplul cumpârâtor nu vâ datoreazâ nimic dpvd legal si financiar!
Deci, dpvd legal, din nimic aveti dreptul la nimic!
Sunteti la dispozitia si buna vointâ a cuplului iar atitudinea dvs de a cere garantii acolo unde nu aveti nici un drept nu poate decât sâ punâ cuplul în dificultate!
Din punct de vedere contractual, nu aveti nici o posibilitate de a pune ceva pe numele dvs acolo unde nu aduceti nimic alceva decât pretentii.
Dacâ persoana care trâieste azi cu fiul dvs vâ permite sâ împârtiti spatiul încercati sâ construiti cu ea o relatie de încredere, ea a reusit sâ trâiascâ si sâ facâ bani în RU (acolo unde dvs nu ati stiut sâ vâ protejati în tara dvs), deci, asta înseamnâ câ aceastâ persoanâ nu este nici lipsitâ de înteligentâ nici de bun simt!
Altfel, cu atitudini prin care dvs vâ impuneti prezenta veti ajunge la faimoasa situatie descrisâ în toate literaturile mondiale: soacra=scorpia!!!

Nu m -ati inteles ,casa a fost a mea si a sotului meu si a fost pusa garantie la banca pentru un imprumut pe firma sotului..Toata munca mea de o viata este acolo plus o mostenire tot acolo am investit-o.Ma inteleg foarte bine cu nora si cu fiul , nu asta este problema ,doar vreau sa ma asigur ca pe viitor lucrurile nu se vor schimba
.Locuiesc cu ei , ai ajut cu copilul cu tot ce este nevoie dar imi pun si problema daca doamne fereste vor ajunge vreodata sa se desparta ,eu raman fara nimic.I -am ajutat sa ia casa in sensul ca eu i -am inscris la licitatie eu am umblat pentru toate cele necesare in speranta ca daca vor lua ei casa nu voi pierde tot.Fostul sot a fost total dizinteresat , pentru el nu conta ca puerdem casa el deja si -a luat banii din imprumutul cel facuse la banca pentru care era casa garantie.De fapt eu nu pretind nimic de la ei arata timp cat sant impreuna,am deja cuvantul lor ca voi avea tot timpul locul meu acolo in casa,dar stiti cand se ajunge la o despartire intre ei nu se mai tine cont de ce au promis sau de ce ai facut pentru ei , atunci e problema pentru mine(sper din tot sufletul sa nu se ajunga aici niciodata ,)viata nu stii niciodata ce iti rezerva.

Multumesc pentru informatiile complementare.
Ati fi putut obtine ceva în momentul falimentului societâtii sotului si obtine deci o cotâ parte din suma obtinutâ prin vânzarea la licitatie a imobilului.
Faptul câ dvs ati fâcut demersurile necesare pt ca cuplul sâ poatâ fi înscris la licitatie nu vâ produce drepturi!
"De fapt eu nu pretind nimic de la ei arata timp cat sant impreuna" este deja o pretentie care obligâ volens nolens!!!
Ori, deja un copil în comun este o obligatie mult mai importantâ într-un cuplu, dar, cu toate astea, în fiecare zi cupluri cu copiii se destramâ.
Juridic ati putea cere cuplului un contract de uzufruct asupra spatiu în care locuiti contra servicii de întretinere ale casei si educatie al copilului (sfârsitul vietii dvs, si/sau o eventuelâ boalâ, râmânând însâ obscur). Scuze pt faptul câ vâ scriu de astfel de eventualitâti, dar, ele fac parte din viatâ.
Totul râmâne si este conditionat de acordul ambilor proprietari!

Buna ziua "Mariana Botoc" .

1. Va inteleg ingrijorarea in ceea ce priveste "Eu voi ramane fara nimic" , in conformitate cu ceea ce ati specificat.
Omeneste vorbind, teama este fireasca si naturala. Dupa "munca mea de o viata" (precum ati postat), .............. .
Nu-mi doresc si nu-mi permit sa discut alte comentarii. Aceasta nu face obiectul acestui forum/site.

2. In principal, ar fi benefic pentru intreaga "familie' sa adoptati o solutie, optima (daca aceasta este posibila), fara a perturba nici una dintre "relatiile" stabilite pana in prezent.
Nu gasesc (in contextul celor prezentate de catre dumneavoastra) nici o motivatie pentru care sa "riscati" abordarea anumitor dorinte personale care, probabil si pentru moment, nu vor fi foarte bine intelese si acceptate.

3. In conformitate cu mentiunea dumneavoastra "In urma divortului de sotul meu" s-a efectuat partajul de bunuri ?

4. "Divortul" a fost pronuntat inainte sau dupa declansarea procedurilor de recuperare a creditului declarat ca fiind restant si nerecuperabil direct de la debitor (ma refer la actiunile bancii creditoare ?

5. Ati semnat actele de acordare a creditului de catre banca catre "firma sotului" (ma refer la contractul de credit) ?
In ce calitate ? Sotie/asociat/codebitor/garant/girant, ... etc ?

6. Pe durata "incercarilor" bancii creditoare de recuperare a creditului ati avut/intretinut o relatie de comunicare cu respectiva banca (in scris, verbal, cerere de reesalonare, etc ...) ?
Solutia, din partea bancii creditoare, adica "casa a fost scoasa la licitatie ", consider ca a fost doar o varianta finala/extrema (in loc de alta posibilitate de recupere). De regula, bancile creditoare nu agreaza asemenea variante. Doar in caz de necesitate/necomunicare, ... etc.

7. Este posibil ca unele dintre dorintele dumneavoastra sa-si gaseasca o finalitate.
In functie de eventualele raspunsuri, discutia poate continua pe acest forum/site.

Va doresc discernamant si succes.