Reincredintare minor - OP

Urmare a divortului, fiica mi-a fost incredintata spre crestere si educare, iar fostei sotii baietelul. In favoarea mea s-a stabilit un program de vizita minor(pt. baietel), cu preluare la domiciliul meu. Deoarece fosta sotie mi-a facut sicane repetate refuzand sa-mi dea baietelul in programul de vizita, i-am facut o plangere penala 307 alin.2 CP, precum si o cerere pe calea O.P. de reincredintare minor (pe fond exista deja proces cu aceeasi pretentie, pe calea dreptului comun). Cererea de OP am formulat-o atat in interesul meu, cat si al fiicei mele minore-10 ani(sora baietelului) care suferim ca nu il putem vedea pe copil, pentru ca in esenta fosta sotie nu permite nici copiilor sa relationeze incat sa produca o ruptura intre noi si baietel.
Din cauza ca am facut cererea si in numele fetitei, am solicitat instantei sa audieze fetita, intrucat instanta avea astfel sa probeze cele reclamate. Instanta a intrebat pe fosta sotie daca este de acord sa audieze baietelul. Atat eu cat si fosta sotie ne-am opus audierii baietelului, data fiind varsta mica de 5 ani si jumatate, plus ca minorul este emotiv, sensibil. Ei bine, instanta a respins cererea de audiere a fetitei(10 ani), si a dispus audierea baietelului. Imi dau seama ca baietelul , la presiunile mamei sale va spune ce va fi invatat de mama, fiind un copil foarte docil.
Faptul ca trebuia audiata minora, pentru ca actiunea formulata de mine era atat in numele meu cat si al fetitei, precum si ca e audiat minorul in ciuda opozitiei mele cat si a mamei sale, e un motiv temeinic de recurs in cazul in care solutia nu ne va fi favorabila? Instanta a motivat respingerea audierii fetitei intrucat fetita nu este obiectul disputei in proces, ci baietelul si de aceea se dispune audierea minorului. Cu atat mai mult ca presedinte este o judecatoare, si ca sa nu fiu subiectiv, la toate procesele din sala tinea in mod evident partea femeilor, deci si in cazul meu ma vedeam dezavantajat din cauza ca sunt barbat.