Disparut de la domiciliu

Deicretul nr. 31/1954 reglementeaza, prin art. 20, posibilitatea anularii hotararii declarative de moarte. Potrivit alin. 1: “Daca cel declarat mort este in viata, se poate cere oricand anularea hotararii prin care s-a declarat moartea”. Alaturi de aceasta ipoteza avuta in vedere de legiuitor, practic, problema anularii hotararii declarative de moarte se mai poate ridica si atunci cand moartea unei persoane a fost constatata fizic si inregistrata in registrul de stare civila, insa acest lucru nu a fost cunoscut de catre cei interesati si ca urmare, s-a pornit procedura de declarare judecatoreasca a mortii.
Anularea hotararii declarative de moarte se impune si in aceasta ipoteza, deoarece moartea constatata fizic este un fapt cert, care s-a putut dovedi in mod direct si care trebuie sa aiba prioritate fata de prezumtia de moarte stabilita prin hotarare judecatoreasca.
Anularea hotararii declarative de moarte se face la cererea persoanelor interesate. Cauza se solutioneaza de catre instanta care a dat si hotararea de declarare a mortii. Ca urmare a anularii hotararii declarative de moarte, cel care a fost declarat mort este repus, pe cat posibil, in starea anterioara declararii mortii.

Situatia bunurilor celui care a fost declarat mort
Potrivit art. 20, aln. 2, Decretul nr. 31/1954: “Cel care a fost declarat mort poate cere, dupa anularea hotararii declarative de moarte, inapoierea bunurilor sale. Cu toate acestea, dobanditorul cu titlu oneros nu este obligat sa le inapoieze, decat daca se va face dovada ca la data dobandirii stia ca persoana declarata moarta este in viata”.
Aplicarea acestui text presupune mai multe distinctii. Mai intai se va face distinctia dupa cum bunurile se gasesc la mostenitorii celui ce a fost declarat mort ori daca se gasesc la terte persoane, care le-au achizitionat de la mostenitori, persoane pe care legea le numeste dobanditori.
In al doilea rand, se face distinctia dupa cum dobandirea bunurilor de catre tert s-a facut prin acte cu titlu oneros, adica prin acte care presupun prestatii reciproce si echivalente ori prin acte cu titlu gratuit, cum ar fi donatia.
In al treilea rand, se face distinctia dupa cum mostenitorii sau dobanditorii sunt de buna sau de rea credinta, cu precizarea ca si in aceasta privinta buna credinta este prezumata, iar reaua credinta trebuie dovedita.
In al patrulea rand, aplicarea dispozitiilor art. 20 trebuie facuta prin corelare cu dispozitiile privind cadastrul funciar si publicitatea imobiliara, mai exact dispozitiile referitoare la rectificarea inscrierilor din cartea funciara.
Tinand seama de aceste distinctii, se pot concura urmatoarele solutii privitoare la restituirea bunurilor celui ce a fost declarat mort.
Mai intai, daca bunurile sunt cerute de la mostenitorii de buna credinta acestia vor fi obligati sa le restituie in natura, iar daca aceasta restituire nu este posibila, fiindca bunurile au fost instrainate unor dobanditori cu titlu oneros si de buna credinta, mostenitorii vor restitui pretul primit. Insa, fiind de buna credinta creditorii vor putea sa pastreze fructele acelor bunuri.
In al doilea rand, daca bunurile sunt cerute de la mostenitori de rea credinta, acestia vor fi obligati la restituirea in natura, iar daca o astfel de restituire nu este posibila, ei vor fi obligati sa restituie, in functie de optiunea celui declarat mort fie pretul, fie contravaloarea bunului si, in plus, fructele bunului sau contravaloarea lor.
In al treilea rand, daca bunurile cerute inapoi sunt imobile si se afla la un dobanditor cu titlu oneros si de buna credinta acesta nu va fi obligat la restituire. Daca bunurile imobile se afla la un dobanditor cu titlu gratuit, acesta va fi obligat la restituire fie ca este de rea sau de buna credinta. Totusi, dobanditorul de buna credinta va putea pastra fructele bunului.

@romania inedit , in cazul in care are loc dezbaterea succesiunii si bunurile celui disparut se impart, iar la un moiment dat persoana apare , vie si nevatamata, va avea loc repunerea in situatia anterioara disparitiei si implicit resituirea bunurilor ce apartin persoanei ce disparuse.
Scenariul imaginat de dvs. nu spun ca nu ar fi posibil in sa, ar fi mai probabil ca familia disparutului sa il doreasca a se intoarce cu bine acasa, la lucrurile lui :)

Si daca nu le mai au ? :O
Parca am vazut un caz mai demult la televizor , si omului ii era greu sa-si recapete identitatea .

Cine poate fi persoana interesata ?
Neaparat o ruda , sau pot fi si autoritatile locale ?

Este posibil ca persoana respectiva sa aiba o familie mai restransa si s-au sfatuit ei ca ar fi mai bine sa nu il recunoasca pentru a beneficia de bunurile acestuia , si pentru ca ar fi incomoda reintoarecerea lui ( asta ca sa imbunatatim scenariul) . Dar ma gandesc la faptul ca cineva macar tot il va recunoaste , am observat ca se publica si poze cu persoanele disparute.
Se pot intampla multe , insa, legea este clara , este reglementata toata treaba cu declararea disparitiei , cu declararea judecatoreasca a mortii, cu raintoarcerea celui disparut sau declarat mort, etc.
Este pacat sa se intample si asa cum spuneti , dar orice este posibil la noi. Am avut un vecin, s-a mutat cu familia din orasul meu in Bucuresti. Pe vremea cand era vecinul meu era un om destul de normal si nu prea in varsta. . Socant a fost sa aflu ca familia l-a pierdut prin capitala , pur si simplu, au trecut anii si nu au mai reusit sa afle nimic de el. Plecase pana la magazin. Si astazi ma intreb si mi-as dori sa stiu ce i s-a intamplat si ma rog ca macar sa fie in viata.

Eu am intrebat pentru ca atunci cand vine vorba de bani , imaginatia unora nu cunoaste limita .
Mie mi se pare cam mic termenul de 4 ani .
Deci , toate persoanele care sunt plecate in strainatate sau ajung in puscarie in strainatate :(, ar trebui sa trimita in fiecare an o scrisoare pe adresa primariei , in care sa le ureze succese in activitate ?! :))