nu scrie în articoş despre contribuţia materială a tatălui, dar nici măcar nu contează.
- daca nu conteaza de ce ati mai mentionat?
Eu unul sunt siderat de lejeritatea cu care este acceptata violenta in societatea noastra.
Si cand spun violenta ma refer si la cea fizica dar si psihica.
Copilul meu a fost batut ieri la scoala, a fost impins, a dat cu capul de scaun, a venit cu hainele murdare si speriat.
Am luat legatura cu invatatoarea care mi-a transmis ca nu a vazut toata scena, ca sigur nu a fost cu rautate si ca asa sunt copii. Din moment ce pana la 18 ani le scuzam orice, chiar si un coleg trantit care da cu capul de ceva, cum putem sa ne asteptam ca dupa 18 ani, dupa ce cresc, se insoara si au copii, sa nu aplice si acasa comportamentul care le-a fost ingaduit ( deci incurajat)toata copilaria?
Si dovada e articolul dumneavoastra unde parintii, de fata cu copii au stat si s-au uitat ca la televizor ce se intampla.
Cum o sa mearga copilul acela la programul de vizita Martonze?
Va spun eu, nu va intarzia o secunda. Pentru ca asa cum nu se intampla nimic rezidentilor care nu se sinchisesc ca e program de vizita, tot asa nu se intampla nimic ( dovada ordin de restrictie respins) nici celor care mai altoiesc. Iar mama respectiva ( fata de mama abuzatoare care doar minte ca a fost agresata) stie ca daca nu scoate copilul la ora fixa, cand va vesi dupa paine sau sa plateasca intretinerea, va fi data cu capul de pereti.
Si nu pot sa nu observ, ca din pacate spre asta impinge societatea noastra.
Dintre atatia parinti care atarna pe la usile tuturor autoritatilor si care au toate hotararile de partea lor dar nu reusesc sa-si vada copii, cat credeti ca mai dureaza pana se vor prinde ca asa cum celalalt incalca legea si nu pateste nimic, tot asa pot face si ei? Foarte putin, va zic eu. Si sa vedeti atunci ca veti citi articole de genul asta zilnic.
Dar ce sa ne mai miram, avem o tara unde minorul are drept de veto in fata unei hotarari judecatoresti.