Prezentare rețetă medicală în instanță, într-un proces de divorț. Avea dreptul soțul meu să facă acest lucru? Medicul specialist mi-a spus că, fără acordul meu, acest lucru este o infracțiune

Sunt date personale, e drept, daca el stia starea dv. si avea acces la reteta fara sa o fure de la medici, o putea folosi in acest domeniu, al dreptului familiei, caci aici despre asta e vorba viata de familie, privata.
In rest, conteaza foarte mult ce motive ati avut pentru divortul din culpa exclusiva, eu l-am vazut cerut neintemeiat de zeci de ori. este extrem de greu de obtinut si asta pentru ca rareori un sot este exemplar, de cele mai multe ori, oameni fiind, cam gresim cu totii. Mai mult sau mai putin, sigur.
Este important cum va aparati sa aratati cauza depresiei sau, in functie de stadiul procesului, poate sa schimbati actiunea. Si incercati sa negociati.

Va multumesc.
In ultimii ani dupa ce venea de la servici isi lua cate o sticla de bere de 2 litri pe care pana seara o consuma. Acest fapt a dus la dependenta. Spun acest lucru deoarece an avut o discutie cu el referitor la problema cu bautura si a spus ca o va rezolva. Cateva zile nu am mai vazut sticle dar apoi le-am gasit ascunse. In mai trebuia sa ia copilul de la meditatii (eu fiind plecata in delegatie) si 2 zile la rand i-a promis copilului ca vine sa-l ia dar din pacate "a atipit de oboseala" si nu a reusit sa ajunga sa-l ia. Aceasta este ultima picatura care mie mi-a umplut paharul. Daca am ajuns sa plec de acasa si nu pot avea incredera ca se ocupa de copil (macar) atunci situatia este grava si e cazul sa spun stop cestei casnicii.
De-a lungul anilor au fost multe chestiuni pe care le-a facut si care mi-au lezat sentimentele si pot spune si demnitatea mea (filme cu noi in timp ce aveam relatii intime, poze cu mine dormind cand eram dezbracata -acestea sunt cele mai grave sipe care nu le pot prezenta instantei ). Nu am dovezi la multe chestiuni deoarece intotdeauna m-am gandit ca intr-o casnicie sunt si lucruri mi bune si mai rele si nu m-am asigurat cu probe. Consider ca am fost prea permisiva cu multe lucruri si am ajuns in situatia in care el credea ca voi trece si peste asta. Nu spun ca nu am si eu partea mea de vina dar cum in instanta nu exista procentaj de culpa atunci am fost nevoita sa cer divort din vina lui. 2 luni l-am rugat sa mergem la notar pentru divort dar nu a vrut . Probabil ca spera ca ma voi razgandi sau la un moment dat a spus ca " vreau sa merg in instanta sa arat tuturor ce nevasta curva am". Nu am avut relatii extraconjugale asa ca nu stiu de unde i-a venit aceasta expresie.
Mai mult ceea ce m-a determinat sa depun divortul au fost jignirile , calomniile si toate vorbele urate pe care mi le-a adresat 2 zile consecutiv. Am facut 2 inregistrari cu telefonul si cu acestea am facut cerere de protectie care a fost acceptata. In prezent el este evacuat , nu are voie sa se apropie la 100m de mine si nu are voie sa ma sune sau sa i-a legatura cu mine prin orice mijloc cu exceptia cand ne intalnim la tribunal la divort.
Da aveti dreptate ca toti gresim dar unii mai mult si altii mai putin. Unii recunosc si isi asuma iar altii nu.

Scuzati topicul foarte lung .

Pot exista doua opinii in acest caz.
Dvs. va faceti apararea dvs. iar el pe a lui.

Nu stiu nici cat de relevant este actul medical.

Sunt aspecte care trebuie dezvoltate in functie de argumentele concrete exprimate.

in lumina ultimelor date, consider ca sanse sa obtineti divortul din vina exclusiva sunt mici spre zero. Vina exclusiva e singura varianta cu procentaje, ca sa spun asa. Unul are culpa 0%, celalalt 100%. In situatia in care nu se constata aceste situatii si exista 1% la 99%, atunci e culpa comuna.
Inteleg situatia, insa partile care nu se inteleg (ca de-aia ajung la divort) rareori reusesc sa stabileasca ele singure un acord de divort. pentru ca relatia lor e conflictuala, ele au nevoie de un tert.
Cum am spus, acesta poate fi mediator, notar, avocat, preotul satului, un nas de cununie sau orice alta persoana straina de situatie, neimplicata decat in ajungerea la un acord.
Nu am crezut ca puteati ajunge la un acord asa cum ati descris situatia, din contra. Totusi, negocierea e altceva, presupune un cadru strain in care sa fiti ghidati spre un acord, ca sa nu ajungeti sa mentineti situatia conflictuala la fiecare predare/preluare de copil si sa plangeti in pumni inca ceva ani buni.
Cercetati si aceasta varianta.

Doamnaun divort e un divort si nu conteaza a cui este culpa. Divprtati si cu asta basta, ca scrie pe hartie din culpa comuna sau exclusiva nu va ajuta cu nimic, divortati si cu asta basta.Cand doi oameni divorteaza nu conteaza ca unul are vina 80% si altul 20%.De unde mandria asta sa fie din culpa celuilalt.
Cand doi oameni nu mai pit sta impreuna divorteaza , restul nu mai conteaza