Divort

Puteti divorta in Romania in baza articolului 3, alineatul 1, litera A din Regulamentul nr. 2201/2003 si art. 915 din Codul de Procedura Civila.

În temeiul art 2597 Cod Civil, aveți această posibilitate, cu atât mai mult cu cât minorul locuiește cu dvs.
Luați legătura cu un avocat.

Art. 2597 din Codul civil se refera la legea aplicabila divortului si nu la competenta instantelor romane de a judeca procesul de divort in cazul dvs.

In stabilirea instantei competente pentru judecarea divortului nu are relevanta cu cine locuieste minorul, criteriul fiind acela al locuintei/resedintei comune al sotilor, locuintei paratului sau reclamantului (in cazul dvs.), conform art. 915 din Cod procedura civila si art. 3 din Regulament, pe care vi le redau in continuare:

art. 915 Cod procedura civila - Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.
(2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București.Articolul 916

Art. 3 din Regulament:
"Sunt competente să hotărască în problemele privind divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei instanțele judecătorești din statul membru:

(a) pe teritoriul căruia se află:

- reședința obișnuită a soților sau

- ultima reședință obișnuită a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo sau

-reședința obișnuită a pârâtului sau

- în caz de cerere comună, reședința obișnuită a unuia dintre soți sau

- reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin un an imediat înaintea introducerii cererii sau

- reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin șase luni imediat înaintea introducerii cererii și în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, are „domiciliul” în acel loc;"

Din moment ce s-au specificat deja normele procedurale potrivit cărora instanțele românești sunt compente să soluționeze cererea, era reduntant să le reiau, am făcut doar completările, legea aplicabilă fortificând ideea posibilității judecării litigiului pe plaiuri mioritice.

Art. 2597 din Codul civil nu are nici o legatura cu stabilirea instantei competente in cazul unui divort cu element de extraneitate, cum este cazul de fata.

Legea aplicabila unui raport juridic cu element de extraneitate si instanta competenta sunt notiuni juridice diferite.

Temeiul juridic in baza caruia se stabileste competenta instantei romane, in cazul de fata, este art. 915 din Cod proc. civ. si art. 3 din Regulament , fara nici o legatura cu art. 2597 din Cod civil .

Competenata instantei este o notiune de drept procesual si nu este reglementata de norme de
drept material.

Posibilitatea ca procesul sa se judece de catre o instanta romana este data de dispozitiile art. 915 din Cod proc. civila si Regulamentul 2201/2003, fara a fi nevoie sa fie fortificata de legea care se va aplica litigiului.