”Persoana cu privire la care, din datele şi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală se numeşte suspect.”
”Persoana cu privire la care, din probele sau indiciile temeinice existente în cauză, rezultă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală se numeşte suspect”
”Persoana cu privire la care, din datele şi probele existente în cauză, rezultă bănuiala că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală se numeşte suspect.”
”Persoana cu privire la care, din datele şi probele existente în cauză, rezultă suspiciunea că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală se numeşte suspect.”
”Persoana cu privire la care, din indicii temeinice existente în cauză, rezultă bănuiala că a comis o faptă prevăzută de legea penală se numeşte suspect.”
”Persoana cu privire la care, din indicii temeinice existente în cauză, rezultă suspiciunea că a comis o faptă prevăzută de legea penală se numeşte suspect.”
Părerea mea este că fără ”bănuială” sau ”suspiciune” nu există calitate de suspect.
~ final discuție ~