Am deschis în 2016 un proces civil de încredințare a minorului în România, dar eu locuiesc în Germania. Acum mi s-a trimis o factură emisă pentru instanța din România, de ce trebuie s-o plătesc eu?
Bună ziua!
Am deschis un proces civil de incredintare a minorului in Romania in 2016.eu locuiesc in Germania,iar in august 2018 am fost citata de tribunalul din Germania,am depus inscrisurile cerute de tribunalul din Romania ,dupa care tribunalul din Germania le a trimis in limba germana in Romania.in 30 octombrie am primit de la tribunalul din Romania inscrisurile(cu mentiunea traducerii si trimiterii inapoi la tribunalul din Romania) si factura pt traducator(factura emisa din Germania,la adresa tribunalului din Romania,mentionand Conventia de la Haga din 18 martie 1970,articolul 14,alin.2).
Am sunat la tribunalul din Germania,acestia mi au confirmat ca ,cheltuielile de traducator nu trebuiesc suportate de mine ,nici traducerea inscrisurilor depuse de mine la tribunalul din Germania,deoarece a fost colaborare intre doua state.
Exista o lege care ma obliga la plata acestora?
Mentionez ca factura pt traducator a fost emisa in numele tribunalului din Romania,trimisa in Romania,dupa care acestia din urma mi au trimis o mie pt a plati si a face dovada platii.e comic,platesc o factura in numele tribunanului din Romania?!
Rugaţi-i pe cei din germania cu care aţi vorbit să vă trimită în scris ceea ce scrieţi mai sus, eventual trimiteţi.le mail cu întrebarea şi ei vă vor răspunde tot prin mail.Cu răspunsul lor, scrieţi Note scrise pe care le depuneţi la dosarul din Romania.
Va multumesc pt raspuns,totusi mie imi trebuia sa stiu daca exista o lege in Romania care ma obliga la plata.Conventia de la Haga nu face referire in cazul in care nici unul din statele care au colaborat nu rapunde de cheltuieli,atunci pe cine pica.
Art. 150 NCPC
Înscrisurile anexate
(1) La fiecare exemplar al cererii se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea înţelege a se folosi în proces.
(2) Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul.
(3) Se vor putea depune în copie numai părţile din înscris referitoare la proces, urmând ca instanţa să ordone, dacă va fi nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime. (4) Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoţite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat. În cazul în care nu există un traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condiţiile legii speciale.
(5) Dispoziţiile art. 149 se aplică în mod corespunzător.
Avand in vedere disp. art 150 al.4 din nol cod de procedura civila care prevad ca inscrisurile redactate intr-o limba straina se depun in copie certificata , insotite de traducerea legalizata de un traducator autorizat, apreciez ca aceasta obligatie va revine, in sens contrar instanta avand posibilitatea sa aplice disp.art.242 din acelasi cod si sa suspende cauza ca urmare a constatarii ca buna desfasurare a procesului este impiedicata din vina reclamantei ( a dvs.) prin refuzul de a traduce legalizat inscrisul.
Textul de lege aratat mai sus, a facut obiectul si al unei exceptii de neconsitutionalitate invocate intr-un dosar al Tribunalului Harghita, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins exceptia ca neintemeiata prin decizia nr.636 din 27 oct.2016 , decizie publicata in M.Of. Partea I nr.41 din 16.01.2017.