in cazul in care judecatorul mentine in hotarare motivele procurorului si respinge plangerea pe anumite considerente... ce cai de atac mai are o "parte vatamata" ca sa ajunga sa i se faca dreptate?
este mereu necesara interventia judecatorilor "europeni" pentru a i se face dreptate unui roman?
RUP-ul nu este un verdict prin care s-ar stabili nevinovatia, asa ca pentru RUP nu se aplica ne bis in idem.
Un exemplu: a disparut Popescu si Ionescu primeste RUP pentru omorul lui Popescu. Dupa un an se gaseste un cutit cu sangele lui Popescu si amprentele lui Ionescu. In acest caz imprejurarile care au condus la RUP (lipsa de probe) nu mai sunt valabile, asa ca Ionescu poate fi judecat pentru omorul lui Popescu.
Daca nu au aparut probe noi, este o discutie mai complicata, in orice caz RUP-ul nu are in sine autoritate de lucru judecat, deoarece este/a fost o decizie a procurorului, validata de judecator, nu un verdict prin care se stabileste nevinovatia.
@tgeorgescu:
Sunteti total pe langa subiect, solutia de RUP nu se dispune in niciun caz pe lipsa probelor, ma gandesc ca nu ati citit nici de curiozitate art. 318 c.p.p. Daca nu sunt probe, se dispune clasarea. Parerea mea este sa nu comentati unde nu stapaniti nici macar informatii minime, citesc si alti utilizatori mesajul dvs si isi formeaza o opine gresita, ceea ce nu este deloc corect.
In NCPP obligativitatea exercitarii actiunii penale a fost atenuata prin introducerea principiului oportunitatii urmaririii penale, in baza caruia procurorul va putea renunta motivat la urmarire penala in cazurile si conditiile strict si limitativ prevazute de art. 318 c.p.p.
Astfel, poate dispune renuntarea la up daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
-sa fi fost inceputa up in cauza,
-up sa vizeze o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani.
-sa constate că nu există un interes public în urmărirea faptei.
In vederea lipsei unui interes public se au in vedere urmatoarele criterii:
- conţinutul faptei şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei;
- modul şi mijloacele de săvârşire a faptei;
- scopul urmărit;
- urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii;
- eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfăşurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei şi la timpul scurs de la data săvârşirii acesteia;
- atitudinea procesuală a persoanei vătămate;
- existenţa unei disproporţii vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii.
- când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.
In cazul infractiunii de omor, in primul rand pedeapsa este de la 10 la 20 de ani si in al doilea rand, cum sa constati ca nu exista un interes public in urmarirea faptei de omor??!!
Mai mult, art. 318 alin. 5 c.p.p. stabileste expres ca nu se poate dispune renunţarea la urmărirea penală pentru infracţiunile care au avut ca urmare moartea victimei.