La ce servește cu adevărat expertiza medico-legală psihiatrică într-o cauză penală?

Expertiza medico-legala psihiatrica este dispusa de catre organul judiciar (procuror/ instanta) in functie de documentele existente la dosarul cauzei, tocmai pentru a se afla daca inculpatul/ suspectul este sau nu faptuitorul, respectiv care era starea de sanatate a persoanei respective in momentul inregistrarii evenimentului in cauza.

POPA GHEORGHE a scris:

Expertiza medico-legala psihiatrica este dispusa de catre organul judiciar (procuror/ instanta) in functie de documentele existente la dosarul cauzei, tocmai pentru a se afla daca inculpatul/ suspectul este sau nu faptuitorul, respectiv care era starea de sanatate a persoanei respective in momentul inregistrarii evenimentului in cauza.

Dacă se află că suspectul/inculpatul nu este făptuitorul, cum se deduce din durata pedepsei perioada în care suspectul/inculpatul a fost internat pentru expertiză?
Dispoziția art. 184(28) este expresă și nu prevede o alternativă în cazul în care se află că suspectul/inculpatul nu este persoana care a săvârșit fapta:
Perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o instituţie de specialitate în vederea efectuării expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, în condiţiile art. 72 din Codul penal.

Potrivit articolului 172 din CPP, efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert. În concordanţă cu prevederile articolului 97, opinia expertului serveşte la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
Prevederile articolului 172 sunt general valabile, deci expertiza medico-legală psihiatrică poate servi atât la identificarea făptuitorului cât şi la constatarea existenţei sau inexistenţei unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei.

Potrivit articolului 97 din CPP, constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal, deci probe nu sunt doar elementele care servesc la identificarea făptuitorului.
Probe sunt şi elementele care servesc la constatarea situaţiilor prevăzute de articolele 109 şi 110 din CP, situaţii în care se dispun măsuri de siguranţă. În cazul în care nu există probe că inculpatul se află într-una din situaţiile în care se dispun măsuri de siguranţă, inculpatul poate fi constrâns la efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice în baza articolelor 245-248 din CPP.
Aşadar scopul contrângerii inculpatului în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice este cu certitudine obţinerea unei probe care să confirme sau să infirme faptul că inculpatul se află într-una din situaţiile în care se dispun măsuri de siguranţă. Cu toate că în acţiunea penală sarcina probei nu aparţine inculpatului, inculpatul este obligat să dovedească că nu se află într-una din situaţiile prevăzute de articolele 107-110 din CP.

Articolul 101 din CPP prevede că:
(1) Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe.
(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei, interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.
În cazul în care la administrarea unei probe se purcede prin constrângerea unei persoane (fie că este suspect sau inculpat, fie că este martor sau parte vătămată), acţiunea nu mai are un temei legal pentru că din start proba este lovită de nulitate absolută. Această regulă se aplică şi în cazul administrării probei cu expertiza medico-legală psihiatrică. Chiar dacă se invocă nevinovăţia suspectului/inculpatului sau faptul că proba ar fi în favoarea suspectului/inculpatului, expertiza medico-legală psihiatrică nu poate fi efectuată decât cu respectarea dispoziţiilor Codului de Procedură Penală şi în scopul prevăzut de acesta. Expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează în scopul obţinerii de probe iar obţinerea probelor se poate face numai conform prevederilor CPP.