Paradox juridic ?

Buna ziua,
In urma unui control fiscal,unei societati i s-a stabilit sume accesorii reprezentand impozit pe profit si TVA.
Societatea a contestat Decizia de Impunere la ANAF.
ANAF a emis o decizie de solutionare a contestatiei,prin care solutia propriu zisa a fost de a amana solutionarea !!! pe motiv ca exista un dosar penal in lucru (plangere penala facuta de ANAF dupa control).
Societatea a facut plangere impotriva acestei decizii,ajungand pe rolul Tribunalului.
Dupa doi ani de procese,Tribunalul a admis plangerea, a anulat decizia prin care amanase ANAF solutionarea si a obligat ANAF sa solutioneze contestatia pe fond.
==========
Dar,intre timp,societatea a fost nevoita sa ceara insolventa,existand un dosar in acest sens si admitandu-se in principiu.
Implicit,administratorului societatii i s-a retras dreptul de administrare a societatii,numindu-se un Lichidator Judiciar.
Fostul administrator a fost numit ”Administrator Special” conform art.56 din Legea 85/2014.
=================
In acest moment,societatea a primit Decizia ANAF prin care a solutionat pe fond contestatia depusa la ANAF cu doi ani in urma.
Are drept de contestare,dar Lichidatorul Judiciar nu vrea sa faca o astfel de contestatie,afirmand clar ca nu vrea sa se puna contra ANAF.
Pe de alta parte,Administratorul Special,nu are dreptul de a face o astfel de contestatie,intrucat nu-i permite art.56 alin.2 din L.85/2014. (Nu ar avea calitate procesuala)....
=================
Practic,paradoxal,aceasta contestatie trebuia facuta in urma cu doi ani,daca ANAF ar fi cunoscut legea in domeniu si ar fi solutionat PE FOND contestatia initiala. Intre timp,starea de fapt s-a schimbat,iar administratorul societatii nu mai are dreptul de a introduce actiuni in instanta.
==========================
In aceasta situatie,ce este de facut ? Cine ar trebui sa faca aceasta contestatie ?
Chiar mi se pare o situatie paradoxala si nu gasesc o astfel de situatie pe internet.
Va multumesc !