vali m a scris:
Președintele se alege în Adunarea Generală. Deci nu, Comitetul nu poate s-o facă. Convocați Adunarea Generală, că oricum vin câțiva, după cum ați observat, sunt puțini cei care sunt interesați ...
Am găsit pe Google detalii explicite despre Nulitatea Absolută a unui act juridic precum procesul verbal cu hotărârile Adunărilor Generale anuale ale oricărei Asociații de Proprietari din România (important e faptul că nu s-au convocat legal Adunările Generale anuale, pentru TOȚI proprietarii Asociației respective), acte care se vor anula retroactiv dacă Instanța decide Nulitatea Absolută a convocării Adunării Generale anuale, conform Legii nr. 196/2018, art. 47 și 48 (dacă se încalcă doar unul din alineatele aflate în cele două articole de lege, avem sentința de Nulitate Absolută a hotărârilor A.G.).
Adunarea Generală este „Organul Suprem” al oricărei Asociații (de orice fel, mai ales pentru Asociații de Proprietari, acea Adunare Generală fiind cea care hotărăște orice în cadrul Asociației respective, iar convocarea tuturor membrilor este o condiție OBLIGATORIE, pentru că altfel s-ar încălca dreptul constituțional al tuturor membrilor de a fi informați și de a vota orice hotărâre în cunoștință de cauză, altfel hotărârile luate se vor anula retroactiv, inclusiv actele ulterioare întocmite pe baza acelor hotărâri anulate de Instanțe, cu aplicarea retroactivă a sentinței de Nulitate Absolută a acestor acte juridice precum sunt procesele verbale cu hotărârile Adunărilor Generale anuale ale oricărei Asociații din România.
CITEZ DINTR-O SPEȚĂ A UNEI INSTANȚE CARE A ANULAT O ADUNARE GENERALĂ ANUALĂ A UNEI ASOCIAȚII DATORITĂ FAPTULUI CĂ NU S-A DOVEDIT ÎN INSTANȚĂ CONVOCAREA TUTUROR MEMBRILOR PENTRU A FI LEGALE HOTĂRÂRILE LUATE ÎNTR-O ADUNARE GENERALĂ DOVEDITĂ CA FIIND ILEGAL CONVOCATĂ:
<<< În Decizia Civilă nr. 446 din 13.03.2013, Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a Civilă utilizează termenul de nulitate (absolută) a hotărârilor Adunării Generale și nu de anulare a acestora, ceea ce converge către concluzia potrivit căreia nerespectarea procedurii de convocare atrage Nulitatea Absolută și nu Nulitatea Relativă. Astfel, se arată în considerentele deciziei menționate, faptul că „procedura organizării Adunării Generale, obiectul dezbaterilor și exercitarea dreptului de vot trebuie să se fundamenteze pe îndeplinirea OBLIGAȚIEI DE INFORMARE cu privire la obiectul acelei adunări, lipsa convocării sau chiar convocarea ne-legală a Adunării Generale, ne-menționarea în Convocator a ordinii de zi și a textului integral al propunerii de modificare a Actului Constitutiv, sau expunerea lacunară a problemelor ce fac obiectul deliberării sunt neregularități ce au aptitudinea de a genera NULITATEA HOTĂRÂRILOR LUATE ILEGAL, fără a avea consimțământul proprietarilor Asociației de Proprietari.
Când se invocă motive de Nulitate Absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil (se poate invoca oricând), iar cererea poate fi formulată de către orice persoană interesată.
Contrar susținerilor recurentei, nerespectarea dispozițiilor legale imperative mai sus citate atrage neregularitatea (ilegalitatea) Convocatorului și constituie o cauză de Nulitate Absolută a hotărârilor Adunării Generale, conform art. xxx din Legea nr. xx/xxxx, în condițiile în care reclamanta intimată a lipsit de la ședința Adunării Generale a acționarilor tocmai pentru că procedura de convocare prezintă un VICIU evident prin încălcarea prevederilor legale privitoare la organizarea unei Adunări Generale anuale.
Procedura organizării Adunării Generale, obiectul dezbaterilor și exercitarea dreptului de vot trebuie să se fundamenteze pe îndeplinirea obligației de informare a tuturor membrilor Asociației cu privire la obiectul adunării, lipsa convocării sau chiar convocarea nelegală, ne-menționarea în Convocator a ordinii de zi ori a textului integral al propunerii de modificare a Actului Constitutiv sau expunerea lacunară a problemelor ce fac obiectul deliberării fiind neregularități ce au aptitudinea de a genera nulitatea deciziei sociale.
Obligația de informare a tuturor membrilor Asociației cu privire la data și ordinea de zi a Adunării Generale, precum și modul și durata minimă a timpului scurs între momentul convocării și cel al ținerii ședinței au fost instituite de legiuitor în vederea protejării consimțământului membrilor Asociației și a acordării posibilității acestora de a-și exercita votul în deplină cunoștință de cauză. Obligația de informare a fost statuată tocmai în scopul de a asigura adoptarea unei decizii sociale care să se fundamenteze pe o cauză licită și să permită identificarea obiectivului urmărit. Voința socială se formează în organul de deliberare „suprem” care este Adunarea Generală a membrilor asociați, ca ORGAN COLECTIV ALCĂTUIT DIN TOTALITATEA MEMBRILOR ASOCIAȚIEI. Pentru a asigura realizarea rolului pe care organele Asociației îl au în viața acesteia, legislația din domeniu a stabilit anumite formalități privitoare la procedura convocării, formarea corectă a voinței sociale fiind indiscutabil legată de respectarea principiilor care guvernează procedura informării membrilor.
Informarea corespunzătoare a membrilor asociați asupra convocării unei Adunări Generale permite reperarea scopului convocării organului deliberativ, a motivului determinant al acestei convocări.
Ca organ de deliberare, Adunarea Generală decide atât asupra problemelor obișnuite din viața Asociației, cât și asupra problemelor ce vizează elemente fundamentale ale existenței acesteia, decizia socială trebuind să respecte cerințele valabilității cauzei din perspectiva prevederilor art. 1179, pct. 4 din Codul Civil. Or, informarea necorespunzătoare asupra chestiunilor supuse deliberării și convocarea defectuoasă a membrilor Asociați nu permite identificarea motivului determinant și al obiectivului urmărit la adoptarea deciziei sociale. Ne-valabilitatea cauzei, atunci când aceasta lipsește datorită absenței scopului imediat, ori atunci când ea este ilicită sau imorală, atrage sancțiunea Nulității Absolute, cum în mod corect a reținut și prima Instanță.
Nerespectarea obligației de informare (de convocare) a tuturor membrilor Asociației este în măsură să afecteze acea componentă a cauzei care vizează concordanța acestui element cu legea și ordinea publică din cadrul Asociației. Formalitățile instituite pentru convocare și care urmăresc asigurarea formării corecte a voinței sociale, vizează nu numai ocrotirea directă a interesului privat al membrilor asociați, ci și ocrotirea intereselor terților care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu entitatea în cadrul căreia funcționează organul deliberativ, și care astfel sunt protejați de actele acestui organ de conducere, contrare legii, ce ar putea pune în pericol securitatea, siguranța și stabilitatea raporturilor juridice.
De aceea, Curtea de Apel Timișoara apreciază că Recursul pârâtei nu este întemeiat în condițiile în care reclamanta intimată nu a fost convocată în mod legal de conducerea Asociației la ședința Adunării Generale Extraordinare a membrilor Asociației din 3 August 2012.
În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la inexistența abuzului de majoritate, Curtea de Apel va omite să le mai analizeze, deoarece acțiunea de Nulitate Absolută a hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a fost admisă de Tribunal, exclusiv prin prisma constatării nerespectării procedurii de CONVOCARE a ședinței Adunării Generale Extraordinare, o mențiune în acest sens fiind făcută și de judecătorul Fondului în ultimul paragraf al paginii 5 din sentință. >>>
avocatnet.ro explicăm legislația
nige